1908 – Păcatul este o abatere de la viaţa spiritului, care se săvârşeşte inevitabil în viaţa omenească. Misiunea, sensul şi bucuria vieţii omeneşti sunt să-l diminueze şi să-l îndrepte. (1 ianuarie)
Oamenii au imaginat adesea o viaţă mai bună decât asta. Ei n-au putut inventa nimic altceva în afară de raiul nerod. (1 ianuarie)
Orânduirea statală nu se va schimba până când oamenii nu vor fi gata mai degrabă să moară decât să participe la violenţă prin plata birurilor, cătănie şi acceptarea legitimităţii puterii. (1 ianuarie)
Creştinismul se manifestă parţial ca revendicare când a libertăţii, când a egalităţii, când a comunităţii, când a dreptăţii şi a multor altora. Toate astea sunt manifestări particulare: creştinismul întruchipează tot ce pot să dorească oamenii. (1 ianuarie)
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârşirea. (1 ianuarie)
Dacă sensul vieţii e desăvârşirea, e limpede că asta nu înseamnă desăvârşirea sufletului (el este divin, deci desăvârşit), ci numai distrugerea a tot ce împiedică manifestarea vieţii, distrugerea păcatelor. (1 ianuarie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
