Titulescu- „un soldat al ţării mele în tranşeele păcii”

0
221

nicolae-titulescu-webDe curând a văzut lumina tiparului o nouă cercetare ştiinţifică datorată celui mai apreciat cunoscător al vieţii şi operei lui Nicolae Titulescu, acelui neobosit gânditor care este George G. Potra, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă. Este vorba despre lucrarea „Titulescu după 50 de ani din nou acasă” (Fundaţia Europeană Titulescu, Sebeş, 2013, 575 pagini).

Eminentul om de ştiinţă George G. Potra nu trece doar în revistă evenimentele care au precedat sau care s-au finalizat – până la urmă – cu aducerea lui Nicolae Titulescu acasă, după moartea sa, la 17 martie 1941. Ne sunt oferite – în această lucrare de excepţie – nu numai suferinţele unuia dintre cei mai mari diplomaţi ai acestei ţări, dar şi contribuţiile sale remarcabile, chiar şi după 29 august 1936, când nedrept „duşmanii din ţară şi străinătate l-au scos pentru totdeauna din viaţa politică activă” (ibidem, p. 7).

Dincolo de efigii şi statui

Cercetarea ştiinţifică pe care o supunem atenţiei dvs. reuşeşte să surprindă că – prin actele şi faptele sale, prin contribuţiile sale diplomatice -Titulescu, dincolo de efigii şi statui, de articole şi numeroase studii ce i s-au consacrat, „a intrat în fibra şi conştiinţa neamului românesc” (ibidem, p. 540).

Duşmanii din ţară şi străinătate nu-i iartă talentatului diplomat că, în toate misiunile sale, în toate confruntările diplomatice, a ştiut să promoveze şi să apere interesele poporului român. Titulescu „nu şi-a declinat calitatea de român”, el a îndrăznit să fie şi să rămână român, „să se afirme ca român”. Titulescu „a perseverat să reprezinte interesele naţiunii sale, în ţară şi peste hotare, înainte şi după moarte, să apere poporul român, să apere demnitatea acestuia” (ibidem).

Celor care – prin acte şi fapte care îi dezonorează – Nicolae Titulescu le-a dat o replică prin care şi-a precizat locul şi rolul pe care şi l-a asumat în diplomaţia naţională, europeană’şi mondială: „Eu sunt un soldat al ţării mele în tranşeele păcii”.

Duşmanii lui Titulescu au susţinut că a cochetat cu masoneria, că a fost iudeo-mason, că s-a vândut comuniştilor, că a jucat la zaruri cu ruşii Basarabia; a fost acuzat de dezmembrarea României, de pierderea Basarabiei, Bucovinei, a Cadrilaterului, a Transilvaniei, aşa încât eliminarea sa definitivă din viaţa politică activă să aibă o „explicaţie”.

Răspunsul dat de Titulescu le-a arătat denigratorilor că – întotdeauna, prin faptele sale -s-a pus în slujba poporului său, pe care l-a apărat din răsputeri în toate împrejurările. „Eu – care sunt pământean, adânc pământean, eu – care particip de atâţia ani la viaţa internaţională fără a uita că sunt român, eu – care sunt un soldat al ţării mele în tranşeele păcii şi care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu – care am văzut toate ţările la ele acasă sau la muncă, spre a ajunge la concluzia că nimic nu poate mai mult ca glia părintească, eu – care sunt adânc uman, am curajul de a spune .public că umanitatea nu mă interesează, dacă România nu-şi găseşte locul în sânul ei” (ibidem, p. 540).

George G. Potra include momentele dificile prin care a trecut Titulescu în comportamentul practicat de acei indivizi care au recurs la tot arsenalul de mizerii, pentru a denigra figurile cele mai luminoase ale neamului românesc: Eminescu, Nicolae Iorga, Madgearu şi mulţi alţii.

Împărtăşim întru totul poziţia profesorului George G. Potra, care declară că – în pofida mizeriilor revărsate la adresa acestor figuri luminoase ale neamului românesc – „ne vom raporta în continuare la ei ca părinţi ai culturii naţionale, ca ostaşi ai supravieţuirii, ca bastioane indestructibile ale demnităţii româneşti” (ibidem, p. 541). Dând expresie unei viziuni peste timp, care include şi vremurile pe care le trăim astăzi, eminentul om de ştiinţă constată cu amărăciune că „suntem într-un război în care în joc nu mai sunt doar pământuri, case, oameni, ci şi suflete” (ibidem).

„Ordinea în gândire”

După ce – la 29 august 1936 – duşmanii din ţară şi străinătate l-au scos pentru totdeauna din viaţa politică activă – Nicolae Titulescu nu a abandonat lupta sa pentru cauza justiţiei şi păcii în lume. Este de remarcat că instituţii prestigioase l-au solicitat să-şi spună punctul de vedere cu privire la situaţia internaţională şi la şansele evitării unor conflicte, ale căror consecinţe erau greu de prevăzut.

În conferinţele ţinute în acea perioadă tulbure -în care unele minţi înfierbântate aţâţau la acte războinice – Titulescu transmitea un mesaj de înţelegere, un apel la raţiune, o chemare la temperarea pornirilor conflictuale, care luau o amploare tot mai îngrijorătoare.

Între discursurile sale publice, un loc aparte a revenit „Ordinii în gândire”, rostit la 19 iunie 1937, în cadrul ceremoniei solemne la Universitatea Komensky, cu prilejul acordării ridului de Doctor Honoris Causa. în acest discurs -intrat în analele celor mai coerente şi argumentate poziţii consacrate apărării şi consolidării unor relaţii de pace şi colaborare între popoare – Titulescu a lansat un semnal de alarmă cu privire la pericolele mortale pe care le prezentau momentele de gravă turbulenţă pe plan internaţional. Discursul său a reprezentat „o strălucită pledoarie pentru o nouă organizare internaţională, sprijinită pe lege şi pe morală” (ibidem, p. 11).

„Lumea asistă impasibilă la violarea legii internaţionale”

Analiza pe care o face Titulescu demonstrează nu numai cunoaşterea temeinică a pericolelor momentului, dar şi înţelegerea imperativelor acţiunii popoarelor pentru prevenirea războiului. „Trăim într-o epocă tulbure fară precedent în istorie” – atrăgea atenţia marele diplomat. Se spune că voim să trăim sub domnia legii internaţionale şi totuşi lumea asistă impasibilă la violarea ei repetată şi la zeificarea celor care o realizează”…

Lumea resimte azi „o nevoie care primează asupra tuturor celorlalte: Ordinea în gândire”. Dacă această ordine nu este repede restabilită, „tot ce se va face este inutil şi omul va cădea mai jos decât pe vremea triburilor primitive, căci, cel puţin în epoca aceea, soarta care îl aştepta era ascensiunea, pe când soarta care îl aşteaptă în împrejurările actuale pe omul de mâine este durerea unei căderi de pe piscuri într-o prăpastie” (ibidem, p. 11).

Mesajul lui Titulescu era limpede: „Să acţionăm, acesta este cuvântul de ordine al împrejurărilor pe care le trăim”.

Era concluzia lucidă a acelui diplomat pentru care pacea Europei şi a lumii trebuia salvată cu orice preţ. Era concluzia uneia din cele mai remarcabile personalităţi ale diplomaţiei europene şi mondiale, o concluzie bazată pe cunoaşterea aprofundată a realităţilor acelor ani de încordare şi nesiguranţă.

George G. Potra constata că juristul, diplomatul, românul şi europeanul Titulescu pleda, în numele omului de rând, de a şti, de a fi informat, de a-şi expune punctul de vedere, căci nimeni, nicicând „nu are dreptul de a angaja o naţiune, o ţară într-un război, fară ca oamenilor ei să li se spună de ce, pentru ce, cu ce costuri, cu ce rezultate” (ibidem, p. 12).

Numai în ziua în care politica se va confunda cu dreptul

Nota marele diplomat, „numai în ziua în care se va înţelege că adevăratul spirit juridic se confundă cu spiritul-politic cel mai ascuţit, pentru că el constă în armonizarea contradicţiilor de moment în serviciul stăpânului care se numeşte lege, pentru că el ştie că, dacă acesta nu mai merită să fie stăpân, trebuie înlocuit cu un stăpân nou, adaptat exigenţelor noi care se numesc tot lege, dar o lege nouă, numai în ziua în care dreptul va străluci ca un răsărit de soare în sufletul tuturor oamenilor, ca o directivă care călăuzeşte, ca un imperativ categoric care se impune, ca o autosupunere care se confundă cu libertatea organizată, numai atunci omenirea va fi salvată, pentru că, în pacea pe care o creează ordinea juridică, omul îşi va putea împlini destinul său, potrivit comandamentului Idealului Creator” (ibidem, p. 13).

În concepţia lui Titulescu, „pacea în ordine, dreptul în perpetuă devenire corespunzător cu mersul schimbător al vieţii, sufletul omenesc în strădanie continuă de a se realiza pe sine însuşi în formele concrete ale unei gândiri şi unei generozităţi în continuă ascensiune, iată condiţiile pe care le cere ieşirea din haos şi viaţa organizată către care aspiră fiinţele umane” (ibidem).

Omul de ştiinţă George G. Potra ne atrage atenţia că – în aceste judecăţi de valoare -descoperim virtuţile filosofului, juristului, sociologului, diplomatului şi omului politic Titulescu, considerat de unii doar un idealist, dar, prin actele şi faptele sale, s-a dovedit a fi atât de mult implicat în acţiunea practică pe care nu de puţine ori a influenţat-o şi chiar a determinat-o.

„Posteritatea este cea care dă preţul cuvenit adevăratului merit”

George G. Potra aşează cercetarea ştiinţifică pe care o supune atenţiei noastre sub judecata unuia dintre cei mai luminaţi gânditori ai umanităţii, Denis Diderot, care nota că „nemurirea sau speranţa de a trăi în memoria oamenilor e singurul lucru care ne consolează de scurtimea vieţii. Moartea nu-i cumplită decât pentru cel care vede totul stingându-se odată cu viaţa lui, dar nu şi pentru cel a cărui glorie nu poate muri… Posteritatea este cea care dă preţul cuvenit adevăratului merit…

A muri e soarta tuturor oamenilor; a muri cu glorie e privilegiul omului virtuos, iar răsplata lui… cea mai plăcută e să se bizuie pe recunoaşterea posterităţii”. În cele 575 pagini ale acestei valoroase cercetări ştiinţifice, George G. Potra ne prezintă reacţia posterităţii după ce Nicolae Titulescu nu a mai fost în viaţă; el s-a stins la 17 martie 1941, dar pentru actele şi faptele pe care le-a săvârşit, pentru contribuţia adusă la afirmarea diplomaţiei româneşti, a diplomaţiei europene şi a diplomaţiei păcii în lume, gloria sa nu poate muri; Titulescu se bizuie indiscutabil pe recunoaşterea posterităţii. Iar noi, românii, nu vom uita că acest mare diplomat a trăit şi a murit pentru ţară.

Autorul acestei sinteze de excepţie ne îndeamnă să nu uităm că „Titulescu a văzut românismul şi europeismul ca termeni posibil armonici, oricum nu obligatoriu adversativi…

Nu trebuie să uităm că Titulescu a fost un mare european. A fost unul dintre cei care au relevat în modul cel mai pertinent acele contribuţii care asigură Europei un loc proeminent în istoria civilizaţiei. A fost unul din cei care au apărat valorile Europei, reliefând capacitatea de iradiere a culturii şi civilizaţiei continentului nostru. A fost unul dintre promotorii cei mai fervenţi ai cooperării europene şi lărgirii şi diversificării acesteia” (ibidem, p. 542).

Una din concluziile autorului acestei sinteze ar trebui înţeleasă în toate semnificaţiile sale profunde: „Titulescu a gândit întotdeauna angajamentele şi şansele, însuşi destinul României, în coordonate europene, înţelegând că România este în Europa şi că Europa fară România nu poate fi” (ibidem).

George G. Potra îşi încheie această amplă cercetare cu un îndemn: „Să dăm afară din templu idolii falşi şi să cinstim ideile lui Titulescu în Pantheonul spiritualităţii româneşti”.

Prof. univ. dr. DUMITRU MAZILU, membru al Academiei Diplomatice Internaţionale

Sursa:  revista “Lumea”, nr. 7/2014

Jurnal Spiritual

Puteti accesa: https://jurnalspiritual.eu/volumele-securitatea-si-intelectualii-in-romania-anilor-80-si-romania-si-razboaiele-mintii-lansate-la-fundatia-titulescu/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here