Tihna sufletului atunci cand intalneste marea

 

resort Mamaia
resort Mamaia

Marea cu sentimente si iubire

Ce ii aduce tihna sufletului atunci  cand intalneste marea? aceasta este o tihna care  are si oarecare utopii. Aceste utopii  se transforma in realitati, ori de cate ori pasii nostri calca pe nisipurile ei fierbinti si isi pleaca grumajii sa adune o scoica. Pumnii nostri se umplu de aurul nisipurilor si de aurul sperantelor pierdute candva,  ca apoi sa se asterne tihna. Tihna aceea ca s-a sfarsit o durere, s-a gatat o mare minciuna, aceea ca nu mai este speranta si ca visele nu pot deveni realitate. Ca acea credinta pe care bunica ne-a invatat-o cu  degetele impreunate la frunte si la grumaji, intaia oara,  nu s-a pierdut. Minciuna sfruntata ca sufletul tau s-a pierdut, este o mare minciuna. Ti-au apus gandurile ani de zile in suparari si vise spulberate, dar intr-o zi, aici ai gasit din nou in sufletul tau tihna.”Credinta ta te-a mantuit!”- a spus Mantuitorul.

Tihna sufletului

Tihna sufletului  atunci cand intalneste marea, este acea tihna pe care ea insasi ne-o impune. Ca o eterna prietena care sta acolo fiind martora fidela a trecutului tau si  a rapirilor tale de credinta care  sunt povestite si azi in constiinta ta. Si marea vorbeste… iti vorbeste in mod tainic si tainele tale se preschimba in pescarusii  din inaltul cerului ce  zboara dand slava lui Dumnezeu. Fapturi atat de minunate si totusi neinsemnate, in lumea asta miraculoasa.

Ea marea, mai este martora fiecarei tradari din sufletul tau, pe care semenii ti-au facut-o cu voia sau fara voia lor si care a insemnat crucificarea ta dupa chipul lui Iisus. Durerea ta si cuiele batute in maini, care au durut mai mult decat orice. Caci tradarea doare, umilinta doare si clipele de chin sunt asemenea acelor clipe petrecute de Iisus  pe dealul Golgotei.

Marea, cerul si sperantele

Marea – inceput si sfarsit, cu drumurile marinaresti pline de negoturi, sau de pericole necontenite, la malul careia fiecare suflet a trait aventurile calatoriei interioare, ca o cernere de nisip. Asa s-a cernut seufletul, pana s-a golit, ca apoi sa se umple de plin si de har. Nu exista sanatate mai mare, binecuvantare mai mare si dragoste mai mare, decat dragostea marii si a nisipului fata de apa. Cand malurile sunt udate iar si iar, atunci pe crestetul nostru se mai asterne o liniste, o tacere si o infima bucurie. Este taina aceea pe care o avem fiecare in suflet si pe care o traim ca pe un zambet, ca pe o neclintire a  Cerului.

Este vorba de marea iubirii, a sperantelor, a iubirilor pierdute si regasite, a vanturilor care sparg valurile, a lunii care creeaza mareele si a fluxurilor si refluxurilor care ne arata ca oricat de frumos am visa, si aceasta lume are un ciclu. Regasirea este aceea ca intr-o zi te vei iubi cu siguranta, te vei ierta, vei veni acasa. Acolo unde sufletul tau isi spune ca este acasa, ca este in tihna. El este in forma maxima de a starui in iertare, in tihna si in odihna. Te-ai regasit… esti tu, iubite suflet- esti neschimbat. Bun venit si mai ramai o vreme pe aici!

 

Ionela Moldovanu