Testamentul lui Napoleon, vândut la licitaţie. Povestea ultimelor dorinţe ale împăratului

0
149

Testamentul lui NapoleonCopiile primului şi celui de-al doilea codicil din testamentul împăratului Napoleon, redactate pe două pagini manuscrise, au fost achiziţionate de un colecţionar francez care a dorit să îşi păstreze anonimatul cu suma de 357.000 de euro (taxe incluse), informează Mediafax, citând Le Figaro.

Documentele, redactate de contele de Montholon cu 19 zile înainte de moartea împăratului francez, aveau un preţ estimat între 80.000 de euro şi 120.000 de euro. Licitaţia a fost organizată miercuri după-amiază la hotelul-restaurant Drouot din Paris de casa Artemisia Auctions.

Pe insula Sfânta Elena

Aflat în exil pe insula Sfânta Elena, Napoleon şi-a făcut cunoscute ultimele dorinţe. Au fost favute în prezenţa fidelului său general de armată, contele de Montholon. Acesta, datorită faptului că l-a sprijinit pe împărat atât în victorii, cât şi în înfrângeri, a primit o recompensă de 2 milioane de franci.

Aşezat pe patul de moarte, ţinând într-o mână o planşă din carton şi înmuindu-şi cu cealaltă mână pana în călimara cu cerneală întinsă de Montholon, care a fost desemnat unul dintre cei trei executori testamentari, Napoleon scria, pe 16 aprilie 1821: “Doresc ca cenuşa mea să se odihnească pe malul Senei, în mijlocul acestui popor francez pe care l-am iubit atât de mult”.

Moştenirea lui Napoleon

Napoleon şi-a scris testamentul în mai multe etape, între 13 şi 29 aprilie 1821. El a cerut ca documentul să fie deschis “în Europa, în prezenţa tuturor persoanelor care şi-au pus semnătura pe plic”.

Această declaraţie este urmată de o listă numerotată care include moşteniri în bani, mobilier, bijuterii, argintărie, porţelanuri, arme şi cărţi. Pentru a evita punerea sub sechestru de către britanici, tot ce i-a aparţinut pe Insula Sfânta Elena a fost donat apropiaţilor săi, generalul Bertrand, contele Montholon şi “buna şi draga (sa) mamă”, cu condiţia ca niciunul dintre bunurile care i-au aparţinut să nu fie vândut. Istoria licitaţiilor moderne a decis însă altfel.

Documente originale

Pentru aceste documente originale, conservate la Arhivele Naţionale din Franţa, s-au “luptat” o instituţie publică americană, compania Aristophil a lui Gérard Lhéritier, cunoscută pentru faptul că a achiziţionat adeseori documente importante pentru Muzeul Scrisorilor şi Manuscriselor, dar şi colecţionari ruşi, argentinieni, elveţieni, japonezi şi chinezi. Câştigătorul licitaţiei a fost un colecţionar francez care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

Primele două codicile, redactate pe două pagini manuscrise, sunt unice. Ele au fost redactate special în atenţia temnicerilor săi britanici care nu trebuiau să fie la curent cu restul testamentului. Încă de la traversarea către Anglia, la bordul navei Bellerophon, pe care s-a îmbarcat pe 15 iulie 1815, Napoleon a început să îşi redacteze testamentul. A scris o primă versiune, în august 1819. Depozitarul sau a fost generalul Bertrand. O a doua versiune a aparut între 13 şi 29 aprilie 1821.

Ultimele sale dorinţe

Împăratul francez voia să evite limitările pe care Guvernul britanic ar fi putut să le impună pentru a împiedica executarea ultimelor sale dorinţe. “Totodată, îi era atât de frică să nu i se distrugă testamentul, încât i-a ordonat lui Montholon să scrie o copie legalizată şi imediată”, a precizat Pierre-Jean Chalençon, administratorul colecţiei Souvenir Napoléonien.

Copia a fost redactată imediat după original, cu aceeaşi cerneală, pe acelaşi tip de hârtie. Acesta este motivul pentru care apar trei semnături ale contelui Montholon pe prima pagină manuscrisă a codicilului, cu scopul de a-i dovedi autenticitatea. Napoleon ştia că Montholon nu va fi percheziţionat. Însă englezii nu au vrut să facă public testamentul înainte de 16 martie 1853. El a aparut la 13 ani după aducerea cenuşii lui Napoleon, la ordinul regelui Louis-Philippe.

Destinul sinuos al testamentului

Fiul său natural, contele Alexandre Colonna Walewski, a fost acela care a cerut reginei Victoria să permită testamentului să ajungă de cealaltă parte a Canalului Mânecii, înainte de a fi depus, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, în Armoire de fer, un seif ascuns în Palatul Tuileries, alături de alte documente de stare civilă care aveau legătură cu celelalte case suverane din Franţa.

Destinul sinuos al testamentului lui Napoleon se aseamănă cu cel al regelui Louis al XIV-lea. El a fost închis într-unul dintre turnurile Palatului de Justiţie, înainte de a dispărea complet timp de două secole. Testamentul a fost oferit apoi Arhivelor Naţionale din Franţa.

Testamentul original

Originalul testamentului lui Napoleon, păstrat la Arhivele Naţionale, este compus din 14 pagini, cărora li se adaugă opt codicile, memorii şi scrisori, inclusiv un bilet către fiul său, ducele de Reichstadt. Un al doilea exemplar al testamentului, în parte scris de mâna împăratului, pe 15 aprilie, a fost încredinţat abatelui Vignali, capelanul său, în timpul unei confesiuni. Acest document se află în prezent în Arhivele Prince Napoleon.

Cele două copii ale codicilelor sunt unicele documente din testamentul împăratului francez aflate încă în proprietate privată. Ele au fost păstrate până în zilele noastre de familia Montholon şi au intrat apoi într-o colecţie privată franceză.

Ana Grama

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here