Terapia prin muzică (I)

0
420

violin-143789_640Meloterapia îşi are rădăcinile în adâncul timpului…. La începuturi, totul domnea într-o armonie a sunetelor: cântecul păsărilor, murmurul apelor, vuietul cascadelor, şuierul vântului, atunci omul a încercat să se pună în acord cu mirajul naturii, imita sunetele existente în natură, cânta la frunză ori îşi confecţiona din crengi fluiere şi reda ciripitul păsărilor apoi cu descântece alunga boala, prin cântec chema ploaia. În tradiţia creştină îngerii cântă şi îl slăvesc pe Dumnezeu, muzica religioasă, cum ar fi psalmii, au puterea miraculoasă de a alunga demonii. În mod intuitiv omul tuturor timpurilor s-a bucurat de darurile naturii şi le-a folosit spre beneficiul său.   

Încă din prima clipă a venirii pe lume primul ţipăt înseamnă viaţa, viaţa este vibraţie şi sunet. Mama cânta copilului ca să-l adoarmă şi să-l liniştească. Primele silabe învăţate sunt acorduri sonore iar apoi copiii se joacă cântând; noi toţi când suntem trişti sau obosiţi sau bucuroşi şi fericiţi ne umplem sufletul cu cântec. Omul tuturor timpurilor şi-a “desfătat” auzul prin muzică. Fiecare limbă vorbită are o muzicalitate proprie. Meloterapia este un tip de terapie ce se foloseşte pentru tratamentul psihologic şi psiho-somatic .

Nu este nimic nou, beneficiile se cunosc încă din antichitate. În acele vremuri, se folosea ca tratament pentru cei deprimaţi, dar şi ca formă de încurajare pentru cei care plecau pe câmpul de luptă. Amerindienii se foloseau de dansurile sfinte pentru a vindeca bolnavii, tibetanii se foloseau de sunetele clopotelor, tobelor pentru a alunga migrenele, bolile psihice, triburile africane se foloseau de sunetul tobelor.

În Grecia Antică s-a încercat harpa sub diferite melodii pentru evoluţia spirituală, clopotele erau indicate în afecţiuni ale plămânilor, instrumentele cu coardă sunt indicate bolilor de inimă, tobele pentru rinichi, flautul este benefic în cazul afecţiunilor ficatului.

Meloterapia poate avea un puternic impact asupra noastră: stimulează eliberarea de endorfine (hormoni ai fericirii), are efect contra oboselii şi durerilor. Se pot trata tulburările mentale, afective, agresivităţile, etc.

Muzica ne afectează pe trei nivele: intelectual (suntem influenţaţi de armonia orchestrei, ne relaxăm şi dezvoltăm gândirea matematică), afectiv (melodicitatea produce o anumită emoție) şi instinctual (ne influențează ritmul).

Prima asociaţie de muzicoterapie a luat fiinţă în SUA, în anul 1950, iar în 1953 a fost creată Universitatea Internaţională pentru Educaţie Muzicală sub egida UNESCO. În prezent, formarea art-terapiilor este o activitate complexă ce se desfăşoară sub egida Universităţii Rene Descartes din Paris, iar diploma se emite cu titulatura “Arta în terapie şi psihopedagogie în Cultură, Educaţie şi Sănătate”.

“Există persoane cu tulburări de vorbire manifestate prin vorbire atonă, aritmică, afazică, uitarea cuvintelor (apărute în urma unor afecţiuni psihice sau stresuri emoţionale, traumatisme craniene, accidente vasculare,etc) iar pentru remedierea acestor retarde se foloseşte muzicalitatea limbii materne, prozodia limbii adică tonurile, accentele, intonaţia; se pot trata în acest fel tulburări de pronunţie, de vocabular, mutism, autism, afazii amnezice, etc. Copiii cu deficienţe pot învăţa vorbitul prin intermediul cântatului”,  declară Anne Marie Ferrand-Vidal lingvist, neuropsiholog, psihanalist, preşedinta fondatoare a Asociaţiei Internaţionale de Meloterapie din Franţa,

Tot despre meloterapie, Edith Lecourt, profesor de psihologie la Universitatea Louis Pasteur din Strassbourg şi secretar general al Asociaţiei de Meloterapie din Franţa, afirma: “Muzicoterapia constituie o parte a tehnicilor moderne de tratament a diferitelor categorii de afecţiuni determinate de dificultăţi psihice şi patologii mentale… Se pot obţine rezultate în psihoze profunde, în autism infantil şi chiar în demența senilă”.

Cel mai adesea muzica se prezintă ca un fundal sonor pentru şedinţele de relaxare, sau în timpul masajelor terapeutice sau şedinţelor de psihoterapie verbale. În diversele tonalităţi, ritmuri, muzica este înglobată într-un complex de practici menită să creeze acea punte de comunicare între corpul fizic, mental şi emoţional. Efectele benefice ale muzicii s-au făcut simţite şi asupra unor boli cardio-vasculare, afecţiuni digestive, neurologice,etc. Dar peste un anumit prag sunetele devin nocive şi pot ucide. La om s-a constatat că produc într-o primă fază creşterea pulsului, palpitaţii, perturbă somnul, declanşează crizele epileptice, crizele maniacale, etc; la tonalităţi înalte urechea este prima afectată şi poate apărea surzenia- la 100 decibeli dacă este suportată 30 minute.

Femeile suportă mai uşor durerile naşterii dacă ascultă muzică, iar pacienţii care urmează să intre într-o operaţie și fac meloterapie vor lua o cantitatea mai mică de calmante.

Sursa: psiho-spiritualitate.blogspot.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here