Teologia şi problema ecologică

Problema ecologică și natura dumnezeiască a omului

0
193
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

teo
Problema ecologică și natura dumnezeiască a omului

Problema ecologică -Când ne gândim la problema ecologică, vedem că rădăcinile ei stau în faptul că fiinţele umane s-au separat pe sine de restul creaţiei. Într-adevăr, aceasta este rădăcina problemei: faptul că omul s-a separat pe sine de restul creaţiei şi s-a privit cu autosuficienţă. O întreagă teologie s-a dezvoltat pornind de la aceasta idee. În special în Apus, începând cu Sfântul Augustin, care părea a crede că fiinţa umană constă,  din sufletul uman.

Trupul este o parte esențială a identității noastre umane

Mă tem că această viziune fundamental platonică a fost foarte uşor admisă şi de către mulţi creştini din Orient, care au ajuns sa devalorizeze aspectele materiale ale fiinţei umane. Şi totuşi, credinţa noastră ortodoxă accentuează faptul că trupul, este o parte esenţială a identităţii noastre ca fiinţe umane. Fiinţa umană nu este numai fiinţă spirituală, este şi o fiinţă psihosomatică. După cum este numită pe bună dreptate în zilele noastre. Și de aceea, legătura noastră cu lumea materială este absolut necesară pentru identitatea noastră. Fără această legătură nu putem exista ca fiinţe umane.

„Aştept învierea morţilor”

De aceea credem că în Împărăţia lui Dumnezeu, când Hristos va veni din nou aşa cum mărturisim în Crez, vom vedea învierea trupului. Fără învierea trupurilor noastre, noi nu suntem fiinţe umane complete. Părintele George Florovsky, unul dintre cei mai mari teologi ai timpurilor noastre, obişnuia să spună că un trup fără suflet este un cadavru. În timp ce un suflet fără un trup este o fantomă – o nălucă. Fiinţa umană trebuie să-şi menţină legăturile cu lumea materială, căci omul este legătura dintre creaţie şi Dumnezeu.

Din acest motiv Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, şi nu înger. El a luat asupra Sa natura umană, deoarece a vrut să mântuiască întreaga creaţie, şi nu doar sufletele şi minţile. De aceea, atunci când teologii accentuează aspectul spiritual al fiinţei umane în defavoarea celui material, ei contribuie la dezvoltarea problemei ecologice.

Omul trebuie să aibă grijă și de natură, făcând parte din creație

Mai mult decât atât, în special în Occident, porunca lui Dumnezeu că omul ar trebui să „se înmulţească şi să stăpânească pământul”, a fost răstălmăcită. Drept rezultat, omul a fost înţeles ca fiind fiinţa ce poate face orice doreşte cu restul creaţiei, pentru a domina întreg pământul.

De aceea, se pare că astfel de atitudini teologice au contribuit foarte mult la apariţia în cultura noastră a poziţiei asumate de fiinţa umană, ce putea fi astfel exprimată: „Nu-mi pasă de ceea ce se va întâmpla cu lumea materială. Eu sunt centrul lumii.

Problema ecologică este o problemă spirituală, cât și științifică

Sunt aici pentru a mă satisface şi a mă mulţumi pe mine însumi, şi lumea există pentru a mă satisface pe mine, fiinţa umană.” Problema  ecologiei este fundamental, o problemă spirituală, şi nu doar una practică sau ştiinţifică. Egocentrismul fiinţei umane – „Eu sunt stăpânul lumii, lumea există Pentru a-mi sluji mie” – subliniază problema ecologică. Daca nu a andonăm această atitudine, fiinţa umană va continua să distrusa lumea şi, bineînţeles, va suferi consecinţele.

Aceste consecinţe devin astăzi tot mai evidente şi ameninţătoare

Omul începe acum să se îngrijoreze: „Ce sunt toate acestea? Crezusem că sunt stăpânul naturii şi acum natura se revoltă împotriva mea. Ce să fac?” Omul foloseşte ştiinţa pentru a exploata lumea, dar aceasta duce la alte probleme şi complicaţii. Și cu cât ştiinţa avansează mai mult, cu atât natura se revoltă şi apar mai numeroase probleme.

Confruntat cu acest fapt, omul se întoarce către alte soluţii, precum legislaţia. Astfel, problema ecologică este lăsată pe seama politicienilor. Dar aceasta nu funcţionează deoarece toate parlamentele democratice depind de voturi. Iar oamenii care votează, din cauza atitudinii lor spirituale greşite, egoiste, sunt dispuşi să facă sacrificii. Astfel, puterea politică şi propunerile legislative nu pot duce, prin ele însele, către o rezolvare a problemei ecologice.

Acelaşi lucru poate fi spus şi despre etică

Deoarece şi etica este un set de reguli prin care suntem chemaţi să ne supunem. Cu toate acestea, există atâtea contradicţii între diferitele sisteme şi reguli ale eticii. Încât nu se ştie ce este bine şi ce este greşit, la un moment dat. De exemplu, este bine să reduci producţia de dragul evitării poluării aerului, dacă, făcând aceasta se măreşte şomajul? și riscul este de a rămâne lumea înfometată…

În Grecia, acum câţiva ani a existat o mare problemă în Lavrion, un oraş nu departe de Atena. Guvernul a înaintat legi ce interziceau fabricile şi industria în acea zonă, cu scopul salvării mediului. Drept rezultat, şomajul a crescut la un asemenea nivel, încât au existat demonstraţii împotriva guvernului, din cauza închiderii fabricilor. Acum guvernul se gândeşte să le redeschidă. Ce este bine de făcut într-o asemenea situaţie? Este mai bine sa laşi oamenii să înfometeze, sau să moară din cauza aerului poluat? Adesea trebuie ales doar între două rele diferite.

O nouă mentalitate

Aceasta ne conduce spre ideea că nici etica, nici legislaţia sau ştiinţa nu pot rezolva problema ecologică. De aceea rolul Bisericii devine extrem de esenţial în zilele noastre. Ceea ce ne trebuie este o nouă atitudine, o nouă mentalitate şi acestea pot fi create cu ajutorul Bisericii. Aceasta s-a întâmplat de-a lungul secolelor, cel puţin în Biserica Ortodoxă, unde credincioşii au fost educaţi prin post. Prin respectarea lumii materiale şi prin conştientizarea prin Liturghie a faptului că creaţia aparţine lui Dumnezeu.

În acest mod, oamenii au fost mai puţin centraţi pe sine decât suntem noi astăzi. Dacă nu atacăm egoismul omului, prin accentuarea ideii că omul face parte din creaţie nu pentru a o poseda, ci pentru a o oferi înapoi lui Dumnezeu, problema ecologică va fi tot mai mult o constantă şi urmările ei vor fi, într-adevăr, foarte grave.

Doar atunci când omul va învăţa să fie preot al creaţiei, în sensul explicat mai sus, putem să sperăm că vom adopta atitudinea corectă faţă de soluţia problemei ecologice cu care ne confruntăm în zilele noastre.

Cum să trăim Ortodoxia astăzi, Omul, preotul creaţiei, Mitropolitul Ioan de Pergam

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Ce este fiinţa pe care o numim „om”?

Omul, ca preot al creației

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here