Teme-te de ce trebuie, nu te teme de ceea ce nu trebuie

0
139

Era, într-un sat un om, care avea obiceiul să spună mereu, înainte de a începe un lucru, cuvintele: „Mă tem că’’

De exemplu: când pleca la drum zicea: „Mă tem că mâncarea asta o sa-mi facă rău’’ şi aşa mai departe.

Într-o zi un prieten îi zise:

–    Măi Gheorghe, tu spui aceste vorbe: „Mă tem că…’’ tocmai unde nu trebuie şi nu le spui tocmai acolo unde trebuie!

–    Ei, cum asta? răspunse Gheorghe.

–   Uite aşa, bine! Când aprinzi ţigara, când intri în cârciumă, când zici vorbe rele, când înjuri, când nu laşi nevasta şi copiii la Biserică, şi în alte astfel de prilejuri, nu zici niciodată: „Mă tem că…”, cu toate că tocmai atunci ar trebui să le spui şi nu numai să le spui, ci chiar să le şi faci… Ce bine ar fi de tine…

Omul tăcu, rămase pe gânduri şi nu mai zise cuvintele „Mă tem că…”, ci deveni un om nou, cu deprinderi şi fapte bune.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016