Tehnica rugăciunii. Cum să ne rugăm?

Tehnica rugăciunii și misticii creștini

0
225

tehnica

Tehnica rugăciunii și misticii creștini

Tehnica rugăciunii -Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învăţat-o de la misticii creştini, începând cu Sfântul Pavel şi mergând până la Sfântul Benedict. Precum şi de la mulţimea apostolilor anonimi, care timp de douăzeci de veacuri au iniţiat popoarele Occidentului în tainele vieţii religioase creştine.

Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreţia lui

Tehnica rugăciunii -Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor. Iehova părea să fie un despot, care inspira mai degrabă teroarea decât iubirea. Dimpotrivă, creştinismul L-a apropiat pe Dumnezeu omului. I-a dat un chip. A făcut din El tatăl nostru, fratele nostru, Mântuitorul nostru. Pentru a ajunge la Dumnezeu, nu mai este necesar un ritual complicat cu sacrificii sângeroase. Rugăciunea a devenit uşoară, iar tehnica ei simplă.

Pentru a ne ruga, trebuie doar să facem efortul de a tinde, de a aspira lăuntric către Dumnezeu

Tehnica rugăciunii-Acest efort trebuie să fie afectiv, emoţional, sufletesc, nu doar mental, intelectual. De exemplu, o meditaţie asupra măreţiei lui Dumnezeu este o rugăciune,  ca o expresie a iubirii şi a credinţei. Astfel e rugăciunea făcută după metoda sfântului La Salle, ce pleacă de la o consideraţie intelectuală pentru a deveni imediat afectivă. Fie că rugăciunea e scurtă sau lungă, orală sau mentală, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său. „Ne prezentăm aşa cum suntem”, spunea într-o zi o Soră a Milei, care de treizeci de ani îşi petrecea viaţa în slujba săracilor.

De fapt, ne rugăm în acelaşi fel în care iubim, adică din toată fiinţa noastră

Tehnica rugăciunii -Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspiraţie către Dumnezeu. Și ajunge până la contemplare, de la cuvintele simple, rostite de ţăranca oprită înaintea Troiţei. De la răscrucea drumurilor până la măreţia cântecului gregorian ce răsună sub bolţile catedralelor. Solemnitatea, măreţia şi frumuseţea nu sunt obligatorii pentru eficienţa rugăciunilor. Puţini oameni au ştiut să se roage cu atâta simplitate ca sfinţii (de exemplu, Sfântul Ioan al Crucii şi Sfântul Bernard de Clairvaux).

Trebuie să folosim cele mai umile cuvinte de cerere

Tehnica rigăciunii -Nu trebuie să fim elocvenţi (convingători) pentru a fi ascultaţi. Când evaluăm valoarea rugăciunii după rezultatele ei, vedem că cele mai umile cuvinte de cerere şi de preamărire sânt la fel de bine primite de către Stăpânul tuturor fiinţelor ca şi cele mai frumoase invocări.

Chiar formulele recitate mecanic sunt într-o oarecare măsură rugăciuni; de asemenea, şi flacăra unei lumânări. Chiar aşa neînsufleţite cum par, ele simbolizează aspiraţia unei fiinţe omeneşti către Dumnezeu.

De asemenea, rugăciunea poate fi o acţiune făcută în spirit dumnezeiesc

Tehnica rugăciunii -Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea datoriei este echivalentă cu o rugăciune.

Modalitatea cea mai bună de intrare în comuniune cu Dumnezeu este, fără îndoială, aceea de a-I îndeplini în totalitate voinţa. „Tatăl nostru Care eşti în Ceruri, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe Pământ…” A face voia lui Dumnezeu constă, neîndoielnic, în a asculta de legile vieţii, aşa cum sunt ele înscrise în ţesuturile noastre, în sângele nostru şi în sufletul nostru.

Rugăciunile, care se înalţă către Cer precum se ridică dimineaţa aburul pământului în văzduh

Tehnica rugăciunii -Se deosebesc unele de altele, la fel cum se deosebesc între ele persoanele celor care se roagă. Dar ele, oricât de variate ar fi, au de fapt două teme esenţiale: deznădejdea şi iubirea. Este pe deplin legitim să implorăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a obţine ceea ce avem nevoie. Cu toate acestea, ar fi absurd să cerem satisfacerea unui simplu capriciu sau obţinerea unui lucru care poate fi dobândit prin propriul nostru efort.

Cererea continuă, stăruitoare, îndârjită este cea care dă rezultate

Tehnica rugăciunii -Cunoaştem pilda evanghelică a orbului care, aşezat la marginea drumului. Îşi striga ruga din ce în ce mai tare, cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credinţa ta te-a vindecat”, i­a spus Mântuitorul, care trecea pe acolo.

În forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să mai fie o cerere

Tehnica rugăciunii -Omul îşi exprimă, dintr-o pornire lăuntrică firească, liberă, recunoştinţa faţă de Stăpânul tuturor lucrurilor. Simţind că îl iubeşte, că îi mulţumeşte pentru darurile Sale, că este gata să-I îndeplinească voinţa. Rugăciunea devine, astfel, contemplaţie. Cunosc, din experienţă directă, o situaţie care exemplifică cele spuse mai înainte. Un ţăran bătrân stătea, retras, în ultima bancă a unei biserici goale. „Ce aştepţi?”, l-a întrebat cineva. „Îl privesc – răspunse ţăranul – şi El mă priveşte.”

Valoarea tehnică a unei ştiinţe se măsoară prin rezultatele sale. În acelaşi mod, orice tehnică de rugăciune este bună atunci când reuşeşte să îl pună pe om în contact cu Dumnezeu.

Dr. Alexis Carrel, Rugăciunea – Consideraţii medicale şi ştiinţifice

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here