Teatrul radiofonic

0
313
teatruDe fiecare dată când o asculţi, povestea este alta. Teatrul radiofonic nu este doar o poveste pe bandă, este un film în care imaginaţia ascultătorului transformă sunetele în imagini, după cum afirma Victor Ion Popă, cunoscut om de teatru.

Prima piesă de teatru radiofonic, aparținând lui Richard Hughes a fost transmisă la radio pe 15 ianuarie 1924 de BBC Londra. Pentru că, la acea vreme nu exista o tehnologie care să înregistreze, nu există nici o bandă cu prima piesă de teatru difuzată. Evenimentul a fost consemnat în ediția de a doua zi a ziarul Daily Mail.

Până la apariția benzii de magnetofon, undeva în anul 1949, piesele de teatru erau jucate în direct.

Efectele sonore erau produse în studio. Cu diferite obiecte pe care le aveau la îndemână sau cu ajutorul vocii, se creau sunete asemănătoare celor descrise în scenariul piesei. Actorii jucau rolul dar realizau rudimentar și cât se poate de veridic și tabloul ansamblul ornamentelor sonore, foarte importante pentru teatrul radiofonic. Lipsa contactului vizual cu publicul este o lacună. Succesul piesei depinde doar de prestația și dăruirea oamenilor din spatele microfonului.

La noi în ţară prima piesă de teatru radiofonic a fost difuzată la 8 februarie 1929. Atunci, s-a transmis, în direct, piesă într-un act „Ce știa satul”, de V. Al. Jean, după cum informează site-ul Societăţii Române de Radiodifuziune. De la această dată a fost un prieten de nădejde al copiilor; era o sursă de cultură pentru generaţiile acelor timpuri. În septembrie 2009, o dată cu lansarea grilelor de toamnă, Radio România a lansat http://www.eteatru.ro/. Era primul portal de teatru radiofonic din România.

Protagoniștii primei piese de teatru radiofonic din România au fost Maria Filotti şi Romald Bulfinski.

La ceas aniversar, după cinzeci de ani, în rolurile principale au jucat maestrul Radu Beligan și Ileana Stana Ionescu; regia e a lui Paul Stratilat.

Primul regizor român de teatru radiofonic a fost Victor Ion Popă. Om de teatru, scriitor dar și critic literar. El a scris file de istorie în evoluția teatrului românesc din perioada interbelică. El considera timbrul vocii, modulația, adaptarea la context că fiind factori determinanți când vorbim de succesul teatrului radiofonic. Fiecare voce trebuie să fie unică; trebuie sa aiba inflexiuni proprii care să transmită o emoție prin care să se contureze trăsături specifice personajului.

În decursul celor 85 de ani de existenţă, teatrul radiofonic poată amprenta maeştrilor care au participat la înfiinţarea şi transmiterea lui către public.

De la dramaturgii care au scris piesele, la actori care au însufleţit personajele, la regizori şi scenografi, împreună cu o întreagă echipă tehnică, toţi au fost părtaşi la crearea şi dezvoltarea teatrului radiofonic într-un adevărat teatru naţional, după cum prezicea Tudor Vianu.

 Ema P.

Jurnal Spiritual

Asculta: http://radio-online.ro/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here