Corpul tău este cea mai extraordinară maşinărie care există pe pământ. Nimeni n-a reușit până acum să conceapă sau să construiască o replică a acestei minunății.
O tânără căsătorită întotdeauna tăia capetele bucăţii de carne înainte de a o pune în cratiţă, la prăjit. Intrigat, soţul său o întreabă de ce procedează astfel. Ea răspunde: „Nu ştiu, mama prăjea întotdeauna carnea aşa.” Tânărul o întreabă într-o zi pe soacra sa de ce taie capetele fripturii. „Nu ştiu, mama făcea aşa”, răspunde ea. Tânărul profită de o reuniune a întregii familii pentru a pune aceeași întrebare bunicii. Ea îi spune: „Ştii, în tinereţea mea, eram o familie tare săracă. Nu aveam decât o cratiţă, prea mică pentru a prăji o burată de carne întreagă, aşa că îi tăiam capetele.” Această poveste ilustrează foarte bine cum acţionăm în viaţă fără să ştim prea bine de ce. Din obişnuinţă, repetăm aceleaşi gesturi.
Eşti o persoană care acordă multă importantă principiilor şi tradiţiilor? Dacă răspunsul e da, verifică-ţi modul de a te hrăni. Probabil că mănânci mereu la aceleaşi ore. Mănânci din principiu, ştiind că trebuie să mănânci. Ţi-e teamă să nu-ţi fie foame. Dacă într-o seară trebuie să pleci undeva şi mănânci bine înainte de teamă să nu ţi se facă foame mai târziu, înseamnă că şi în viaţă te comporţi la fel. Faci ceva de teamă să nu. Acţionează fiindcă ţi-e teamă de ce vor spune sau vor crede ceilalţi. Nu eşti tu însuti. Ca şi în cazul alimentaţiei, decizi dinainte ce ar trebui să faci.
Corpului tău ştie foarte bine când îi este foame. Poate rămâne săptămâni întregi fără hrană şi tu să nu te îmbolnăveşti. Dacă ţi-e foame şi nu poţi mânca în momentul respectiv, vorbeşte trupului tău astfel: „Aşteaptă, n-o să dureze mult. O să-ţi dau să mănânci puţin mai târziu.” De asemenea, să nu te îngrijoreze faptul că ai putea mânca prea mult. Când trupul tău primeşte ceea ce are nevoie, la momentul potrivit, ştie când să se oprească.
Dacă descoperi că eşti o persoană cu multe tabieturi în ce priveşte alimentaţia, vei descoperi de asemenea că întrebările de genul „Ce-o să se creadă?”, „Ce-o să se spună?”, „Ce vor face?” au mare importantă pentru tine. Atunci, în loc să gândeşti, să te comporţi, să te îmbraci potrivit felului tău de a fi, chiar dacă acesta nu corespunde unui stil „obişnuit”, te temi de reacţia celorlalţi şi nu mai eşti tu însuti. Toate aceste mici detalii creează în tine o insatisfacţie. căreia nu trebuie să-i mai cauţi motivul! Învaţă să-ţi cunoşti propriile necesităţi.
Faptul că te hrăneşti din obişnuinţă îţi va demonstra şi că noţiunile de „bine şi rău” au o mare influentă asupra ta. Probabil că eşti prea categoric. Hotărăşti că ceva este bine sau rău, când de fapt, în viaţă, nu există bine sau rău absolut. Ce e bine pentru cineva poate fi rău pentru altul. De aceea te sfătuiesc să foloseşti cuvântul „benefic” în loc de „bine”. Observă ceea ce este sau benefic pentru tine. Ceilalţi îşi au propria lor viaţă. Vor învăţa prin ei înşişi. Chiar dacă felul lor de a fi sau de a acţiona corespunde noţiunilor tale de „rău”, poate că lor acest fel de a fi le permite să descopere ceva fantastic.
Poţi să te hrăneşti şi să acţionezi din obişnuinţă. Aceasta ține de dimensiunea mentală. Dar, observând felul în care te hrăneşti, poţi descoperi că te situezi mai curând în dimensiunea emoţională.
Când erai mic, deseori mâncai şi beai din cauză tulburărilor emoţionale, hrana fiind în aceste cazuri compensatoare. Observă atitudinea ta de astăzi. Când un copil se loveşte, i se dă o bomboană sau o prăjitură pentru a-l consola. Când are nevoie de atenţie, i se dă ceva de mâncat. Dacă e prost dispus, supărat sau se ceartă cu un prieten, încercăm să-l manipulăm dându-i ceva de mâncare, spunându-i: „Dacă eşti cuminte, o să te duc la cofetărie sau o să-ţi dau îngheţată.” Alteori îl pedepsim, luându-i desertul sau chiar nedându-i să mănânce. Cele mai multe mame fac aşa şi aceste obiceiuri capătă o mare importantă în viaţa copilului şi, în consecinţă, în viaţa lor de adulţi. Ce te-a impresionat de la 0 la 7 ani are un mare efect asupra dimensiunii tale mentale, psihice şi emoţionale din viaţa ta de azi. Reacţiile tale de ieri (0-7 ani) sunt indicii care te ajută să descoperi originea modului tău de a te comporta astăzi.
Ce faci în prezent? Bei sau mănânci din cauză agitaţiei, pentru a trece timpul, pentru a te consola sau recompensa? În acest caz, laşi dimensiunea emoţională să-ţi controleze viaţa, deşi tu ar trebui să-i fii singurul stăpân. Într-unul din capitolele următoare, îţi voi explica în ce fel poţi reuşi să-ţi stăpâneşti emoţiile.
Dacă mănânci sau bei fiindcă ţi-e poftă, asupra ta acţionează în principal dimensiunea fizică. Ce înseamnă a mânca din poftă? Înseamnă că doreşti ceva pentru a-ţi satisface simţurile. De exemplu: mergi pe stradă şi nu ţi-e foame deloc. Dar, trecând prin faţa unei cofetării, vezi o mulţime de cornete de îngheţată apetisante. Neputând rezista, te hotărăşti să cumperi unul, deşi cu câteva minute mai devreme nici nu te gândeai la aşa ceva. Când unul din simţuri te îndeamnă să mănânci sau să bei ceva la care nu te-ai fi gândit înainte să-l vezi, să-l simţi, să auzi vorbindu-se despre el, să-l guşti sau să-l atingi, atunci simţurile tale preiau conducerea. Alt exemplu: intri la cinema după un prânz copios, simţindu-te sătul. Dar mirosul de floricele de porumb îţi excită simţurile şi te duci imediat să cumperi. Iată ce înseamnă a mânca din poftă.
Dimpotrivă, dacă eşti la serviciu la ora 11 dimineaţa şi simţi că ai chef de un pateu sau o prăjitură, nu e vorba de poftă. Nu simţurile tale au făcut să se nască în tine dorinţa de a mânca. Ai dorit prăjitura înainte să o vezi, să-i simţi mirosul sau să auzi vorbindu-se despre ea. Te-ai gândit la ea mai înainte ce simţurile tale să te îndemne dintr-o dată la asta. Totuşi, e bine să verifici dacă într-adevăr ţi-e foame şi, dacă răspunsul e nu, probabil că pofta de o prăjitură a fost provocată de o emoţie.
Sunt o mulţime de lucruri pe care le poţi face din poftă. Poţi să mergi la cumpărături, poţi să dormi sau să faci dragoste din poftă. Studiază-te puţin pe tine însuti. Care sunt lucrurile pe care le faci din poftă? Ţi-e greu să-ţi stăpâneşti simţurile? În acest caz, dimensiunea ta fizică nu e sub control, nu e în armonie.
Când îţi dai seama că de multe ori faci ce te îndeamnă simţurile, înseamnă că subconștientul îţi trimite un mesaj pentru a-ţi spune că unul sau mai multe din simţurile tale nu sunt satisfăcute din punct de vedere psihologic. Poate fi vorba despre văz, auz, miros, gust sau pipăit.
Văzul: eşti afectat de ceea ce vezi la un moment dat. corpul tău îţi spune: „Ce te deranjează în ceea ce vezi nu e treaba ta”, sau „Fă ceva în legătură cu asta, nu te mai lăsa afectat.”
Auzul: eşti afectat de ceea ce auzi, acasă sau în altă parte. E timpul să te ocupi de asta.
Mirosul: există ceva sau cineva pe care nu îl poţi mirosi? Vecina, şeful sau mobila din sufragerie?
Pipăitul: eşti satisfăcut de viaţa ta afectivă? Dacă nu primeşti destulă afecţiune, cine a uitat să semene? Dacă vrei să culegi, trebuie să semeni! Sunt multe semne simple de afecţiune pe care poţi să le dai: o privire, o floare, un cuvânt de dragoste, un gest afectuos. Poţi să-ţi dăruieşti ţie însuti afecţiuni din belşug, nu uita! Începe prin a o semăna în jurul tău şi o vei primi şi tu în schimb.
Gustul: dacă mănânci de poftă, pentru a-ţi satisface gustul, relaționarea ta e nesatisfăcătoare. Ţie îţi revine sarcina să faci schimbările necesare.
De fiecare dată când unul din simţurile tale nu e satisfăcut şi la mijloc sunt probleme ce te privesc pe tine, treci la acţiune. Dacă e vorba de altceva, pe care vrei să-l schimbi pentru a fi tu însuti fericit, trupul tău îţi spune să te ocupi de treburile tale şi să-l laşi pe celălalt să-şi ducă viaţa cum crede de cuviinţă. E foarte periculos ca fericirea ta să depindă de altcineva.
Oricare ar fi dimensiunea care te influenţează mai mult (fizică, emoţională, mentală), trebuie s-o stăpâneşti. Dacă e vorba de dimensiunea mentală, încearcă să te observi mai îndeaproape. Fără îndoială, faci multe lucruri din obişnuinţă. Prin urmare, e foarte important să te opreşti înainte de a vorbi sau acţiona şi să te întrebi: „Oare asta e ceea ce vreau cu adevărat? Asta mă va face fericit? Am într-adevăr nevoie de acest lucru?” Fă-ţi timp pentru a-ţi pune întrebări.
Dacă e vorba de dimensiunea emoţională, învaţă să-ţi exprimi emoţiile.
Ascultă-ți corpul, prietenul tău cel mai bun, Lise Bourbeau
Jurnal Spiritual
