Târg de meşteşuguri şi gastronomie tradiţională din zona Banatului istoric

mestesugari-sarbiUn Târg de meşteşuguri, gastronomie tradiţională şi fotografie din zona transfrontalieră româno-sârbă a Banatului istoric îşi va deschide porţile, joi, la Centrul Regional de Afaceri din Timişoara. Evenimentul a fost gândit ca ecou al studiilor de teren efectuate de o echipă de studenţi de la Universitatea de Vest Timişoara (UVT).

“Este pentru prima dată în România când rezultatele unor astfel de cercetări nu vor lua direct calea arhivelor, ci sunt fructificate prin acest eveniment, care face parte din proiectul intitulat ‘Patrimoniul viu – o resursă nelimitată pentru dezvoltarea turismului’, care beneficiază de finanţare IPA de Cooperare Transfrontalieră România -Serbia”, a spus, marţi, prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul UVT, într-o conferinţă de presă, relatează Agerpres.

Cu acest prilej, vor fi expuse spre vânzare obiecte de artă tradiţională (ţesături, costume populare, cusături, obiecte din ceramică şi lut, picturi pe sticlă, podoabe realizate manual), dar şi cu produse ale artei gastronomice specifice Banatului. Vor expune meşteşugari şi artizani din comunităţile aflate în cele şapte areale de dezvoltare din România cuprinse în studiu (Recaş-Herneacova, Făget, Caransebeş, Herculane, Dubova) şi din Serbia (Kikinda şi Uzdin).

Programul este variat, pe parcursul celor trei zile de expunere (4-6 decembrie) fiind oferite demonstraţii de gastronomie, de artă tradiţională şi meşteşuguri, ateliere de pictură, muzică, cusături, bucătărie tradiţională, vernisaje de fotografie şi picturi. Copiii sunt invitaţi în atelierul lui Moş Nicolae pentru a afla şi învăţa cum brodează ‘bunicuţele’ de la Uzdin, cum se face turta dulce sau cum se împletesc tradiţionalele “beţişoare” ale darnicului Moş. Pentru publicul profesionist, se organizează paneluri privind proiecte de investiţii în comunităţile locale, surse de finanţare pentru turism şi investiţii în obiective locale.

Proiectul are ca obiectiv principal valorizarea patrimoniului cultural şi natural ca resursă pentru turism în zona transfrontalieră, transformarea lui în produse turistice, precum şi conştientizarea oamenilor din comunităţile investigate privind importanţa conservării şi promovării patrimoniului viu prin turism.

“Este vorba despre oameni care continuă să producă anumite alimente tradiţionale, anumite băuturi, potrivit unor sisteme tradiţionale. Sunt oameni care au anumite preocupări artistice – sculptează, pictează, croşetează -, în aşa fel încât aceste lucruri amintesc de o viaţă tradiţională. Ultimele tradiţii nu sunt întotdeauna seculare, aşa după cum am discutat cu mulţi dintre oamenii care vin la Târg, este vorba despre practici pe care ei le-au învăţat de la părinţii sau de la bunicii lor, dar aceste lucruri nu coboară adesea mai departe de perioada interbelică. În câteva cazuri, însă, vorbim despre ultimii practicanţi ai unor meşteşuguri străvechi – un olar, cel care vine la Timişoara este un tânăr care pune în practică o practică străveche tradiţională”, a declarat, pentru Agerpres, prof. etnograf Otilia Hedeşan, manager de proiect.

Specialistul folclorist a adăugat că în ceea ce priveşte tradiţiile dispărute, acestea se află într-un permanent joc între ceea ce se moşteneşte şi ceea ce se inventează. ‘De aceea proiectul nostru se şi numeşte “Patrimoniul viu”; din resturile unui obicei străvechi, care se duce, se naşte câteodată, o practică mai recentă. De exemplu, vor veni la Târg mai multe doamne în vârstă de la Uzdin, care croşetează. Croşetatul nu ar face parte dintr-un manual clasic de etnografie română sau sârbă. În urmă cu un secol, croşetatul era o noutate, ceva de neacceptat pentru felul în care se puneau în aplicare tradiţiile. Dar, în 100 de ani, el a devenit una dintre formele cele mai evidente de marcare a tradiţiei. La fel s-a întâmplat cu macrameul’, a completat Otilia Hedeşan.

Un obicei meşteşugăresc păstrat în Serbia şi Ungaria este cusutul pe pânză a unor poveţe, care se puneau pe pereţii din bucătării, ca obiecte decorative, prin anii 60. Aceste pânze au dispărut complet din România, “fără ca vreun muzeu de la noi să remarce componenta lor tradiţională. La vecinii noştri, un muzeograf isteţ le-a colecţionat, iar astăzi sunt foarte preţioase”, a adăugat Otilia Hedeşan.

Târgul este organizat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură (CCIA) Timiş, în parteneriat cu Universitatea de Vest Timişoara (UVT), Institutul Intercultural Timişoara şi Primăria Oraşului Kikinda (Serbia).

Ana Grama

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here