Povestire cu tâlc: “Tânărul necuviincios”

0
119

Tânărul necuviinciosTânărul necuviincios

Un tânăr credincios se mutase de puţină vreme într-o comună mare cu multe sate, astfel că în împrejurimi avea şase biserici.

El voia să meargă la Sfânta Liturghie acolo unde oamenii participau trup şi suflet şi unde credinţa lor era mai puternică. Şi nu ştiu cum să facă altfel, decât să se îmbrace în haine zdrenţuite; si-a murdărit fata cu cărbune, cât să arate ca un cerşetor şi merse din biserica în biserică, chiar în timpul Sfintei Liturghii, ca să vadă unde este bine primit.

În prima biserică numai intrând, lumânăreasa l-a scos afară dându-i citate din Sfânta Scriptură despre ţinută în Biserică, spunând că ea citeşte Epistolele Sfântului Apostol Pavel.

În a doua biserică intrând, toţi cei din jurul lui începură să nu mai fie atenţi la slujbă şi începură a discuta cum de el cu hainele acestea a îndrăznit să intre în biserică. Plecă el de acolo de bunăvoie şi intră în a treia.

Aici dacă văzu că nimeni nu se uită la hainele lui, începu să îngâne aşa ceva, prefăcându-se că e bolnav. Un bărbat nu a mai răbdat şi l-a luat pe sus izgonindu-l din biserică.

În a treia biserică, oamenii răbdară să-l vadă murdar, să îngâne. Văzând asta, tânărul începu a zice din când în când: “Mi-e foame!”. Şi aici îl repezi careva, spunându-i că în biserică nu se mănâncă şi să caute de mâncare pe afară cât o vrea.

În a patra biserică, oamenii îi răbdară îngânarea, văitatul de foame, căci cineva îi întinse un covrig, dar după aceea spuse că îi este sete, oamenii nu-l mai răbdară şi îl scoaseră şi de aici.

Într-a cincea biserică intrând, credincioşii dacă au văzut că nu stă locului, au începută să se agite. Mergeau care încotro, unul să-i dea pâine, altul să-i dea apă, dar de aici a plecat el singur.

Într-a şasea biserică intrând, a început la fel să îngâne, să ceară mâncare şi apă.

Nimeni din cei prezenţi la slujba nu se clinti de la locul lui; dealtfel nimeni din jur nu se uită urât la el. Slujba se încheie. Se închinară toţi la icoane şi se miruiră. Apoi copilul fu dus de câţiva credincioşi la o casă în apropiere; a fost îmbăiat, ospătat şi i se dădură haine noi.

Tânărul gândi că aceasta ar trebui să fie biserica în care va să vină la slujba de acum înainte.

Aceasta, nu pentru faptul că se alesese cu haine noi, fiindcă avea haine destule acasă. Dorea acest lucru din două motive; o dată pentru că nimeni nu şi-a întrerupt rugăciunea şi lucrările credinţei în timpul Sfintei Liturghii ca să–i dea lui atenţie; a doua fiindcă oamenii aceia nu ţineau doar de formă cuvântul Scripturii; ei chiar au înţeles că trebuie să şi lucreze după acel cuvânt.

Astfel au lucrat cu toţii, îmbrăcându-l şi ospătându-l, ca să se împlinească prin aceasta cuvintele lui Hristos: “Străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; Însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; Bolnav am fost şi M-aţi cercetat”. (Matei 25, 35-36)

Sursa “Miride pentru suflet”

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here