Păcatele părinţilor asupra copiilor

0
60
Translate in

Oamenii nu-L caută pe Dumnezeu, decât la vreme de necaz, dar sunt unii care nu-L caută deloc, până ce necazurile le încovoaie ceafa şi se trezesc alergând şi ei după ajutor la Dumnezeu.

Într-o pildă, se spunea că o mulţime mare de oameni s-a dus la Dumnezeu să se plângă că tare-i grea viaţa pe pământ, că tare-s multe beteşuguri şi boli, pagube şi hoţii, bătăi, curvii şi toate păcatele. Iar Dumnezeu le-a zis lor: „Fiii mei, aţi spus că tare vă e grea viaţa încărcată de păcate. Atunci nu le mai faceţi!”

Păcatele părinţilor asupra copiilor

Părintele Arsenie Boca repeta mereu că relele vin pe capul oamenilor de pe urma păcatelor, ca ispăşire şi hotar al păcatelor. Dar durerea cea mare, pedeapsa cea mai grea, e că plata păcatelor izbeşte şi-n urmaşi. În Deuteronom scrie că Dumnezeu a zis că pedepseşte păcatele părinţilor în copiii, până la al treilea şi până la al patrulea neam, dar face milă până la al miilea neam celor ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui.

Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând, sau nebun la casa de nebuni. Nu e o boală de moarte, dar odată instalată, n-are leac. Şi doctorii ne spun că beţia, desfrânarea cu bolile ei, mânia şi supărările peste măsură omoară celulele nervoase care nu se mai refac în veac. Toate ţesuturile corpului se mai pot regenera, numai celula nervoasă nu.

Copiii slăbănogi şi epileptici

Un tată pătimaş de aceasta n-are urmaşi sănătoşi, ba chiar şi nepoţii săi moştenesc o oarecare boală. E destul să se îmbete odată ca să aibă, din beţia aceea, un urmaş epileptic. E destul să-şi sperie odată soţia în vremea sarcinii, ca din asta să se aleagă un copil nenorocit pe toată viaţa. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au nici o vină şi nici un viitor. Părintele Arsenie Boca spunea asta deseori, deoarece a observat că în regiunea noastră se bea mai mult rachiu acum ca oricând. De aceea şi sunt aşa de mulţi copii bolnavi de nervi şi slăbănogi.

Iertarea sufletului – cea mai mare minune

Darul iertării păcatelor – dat de Iisus preoţilor, e mai mare decât darul minunilor, întrucât priveşte sufletul, pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât a tămădui un picior.

Fără darul minunilor între oameni nu ne putem mântui, dar fără darul preoţilor, al dezlegării de păcate, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat şi în cer. Dar acesta nu te poate dezlega dacă nu vii tu să-ţi mărturiseşti păcatele.

Iertarea de păcate nu înseamnă să te spovedeşti mereu şi să le iei iarăşi de la capăt. Creştinismul mai e şi o chestiune de refacere a voinţei. Preotului îi trebuie bunăvoinţa noastră ca să o prefacă în voinţă, să o facă tărie de caracter, să o facă simţire de obraz.

Oamenii umblă după făcătorii de minuni, fie ei şi vrăjitori. Dar minunea cea mai mare este învierea vieţii tale, înnoirea ta, reîntoarcerea dintr-o moarte singură a păcatelor, ca dintr-un vis plăcut la vedere, dar găunos pe dedesubt. Minunea cea mare e încreştinarea vieţii tale.

De ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara vieţii lor?

De ce vin oamenii aşa în silă la spovedit? Pentru că ştiu că li se cere lepădarea de păcate. Ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele. Aceia care nu vor să vină la ştergerea păcatelor (spovedania) n-au de ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar trebuie să-ţi curăţeşti mai întâi sufletul. Dacă oamenii şi-ar privi purtările după poruncile lui Dumnezeu şi nu după momeala păcatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacostele necazurilor.

Slăbănogirea şi paralizia trupului începe de la trufia minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după Dumnezeu, ci după capul ei. Lasă-te condus de un sfat dumnezeiesc, pentru că de nu, capul care n-ascultă odată se sparge şi n-are cine ţi-l lega!

Chiar şi prostia la om e socotită păcat, şi e osândită la moarte. Toată tinereţea o dai celui rău, şi la bătrâneţe vezi că ai ales rău. Întrebarea este dacă îţi mai lasă Dumnezeu zile să i le dai Lui, sau dacă-ţi mai primeşte Dumnezeu o grămadă de cioburi, în loc de un vas frumos şi întreg, cum puteai să fii.

Referință Lataifas

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here