Însănătoșirea sufletului începe cu însănătoșirea minții

0
153
tămăduirea sufletului-Vorbind despre boală, spuse Athanasie, aţi determinat-o ca fiind moartea sau mai degrabă întunecarea minţii. Aceasta presupune faptul că tămăduirea trebuie să se concentreze într-acolo, adică la luminarea minţii. Ne puteţi descrie acest proces ?

– Într-adevăr, tămăduirea trebuie concentrată asupra minţii. Mintea oarbă şi cuprinsă de întuneric trebuie luminată şi reînviată. De bună seamă, omul bolnav sufleteşte este plin de patimi, stăpânit de gânduri şi închipuiri. Însă omul care vrea să se tămăduiască trebuie să-şi întoarcă atenţia în primul rând asupra acestui aspect. Trebuie să-şi tămăduiască mintea. Este vrednic de luat seama la felul în care descriu Părinţii tămăduirea şi reînvierea minţii. În general, există patru factori lucrători întru tămăduirea minţii: credinţa adevărată, conştientizarea bolii, existenţa unui preot tămăduitor şi, în sfârşit, meşteşugul potrivit pentru reînvierea minţii, care se cheamă nevoinţă.

– O simplă enumerare nu este de ajuns. Am dori o analiză a căilor prin care se săvârşeşte tămăduirea. Din nefericire, auzim cuvinte frumoase şi „reţete” de la o mulţime de oameni; însă avem nevoie de lucruri concrete. Îmi amintesc că, în timpul ocupaţiei germane, când până şi pâinea era greu de găsit, doctorul o sfătuia pe mama să se hrănească cu lucruri care în acea vreme erau un lux nemaipomenit.

– Aveţi parţial dreptate. Mulţi dintre noi „prescriu” ca mijloace terapeutice lucruri care nu se pot aplica şi realiza. Voi încerca să fiu practic în ceea ce priveşte tămăduirea. Totuşi, pe de altă parte, nu aveţi dreptate, căci exemplul pe care l-aţi pomenit nu se potriveşte celor duhovniceşti. Nu se recomandă lux în vreme de foamete. Noi credem că Biserica Ortodoxă dăinuie întocmai cum era în vechime. Ea are harul lui Dumnezeu, Tainele şi predania nevoinţei, putând să ne vindece de boala noastră duhovnicească. Întrucât există Biserica, există păstorii Bisericii, se slujeşte dumnezeiasca Liturghie şi se săvârşesc şi celelalte Taine, mântuirea este şi ea o realitate. Şi, fireşte, nu putem concepe mântuirea independent de tămăduirea minţii.

Căci mântuirea nu este ceva abstract; nu este o fugă de lume, ci părtăşie şi unire cu Hristos şi, prin El, cu întreaga Sfântă Treime, întrucât energia Dumnezeului Treimic este comună. Deci Biserica îl poate vindeca pe om prin viaţa sa de nevoinţă şi de sfinţire.

„Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă” – Hieroteos Vlachos

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here