Tainele vieţii viitoare: Îţi spun că, din mila lui Dumnezeu, nu-s în iad

0
160

a2fa38f4bb72f3bb77b5b0d2eba71dc8

Nu numai sfinţii, dar chiar şi păcătoşii s-au arătat celor de pe pământ spre a-i lumina şi a-i întări în credinţa vieţii viitoare.

Toate articolele pe aceeași subiect

Iată încă unul dintre exemple:

Într-un sat era o familie onorabilă, care se alcătuia dintr-un preot bătrân, la pensie, părintele G. şi o bătrână – soţia lui. Multă vreme trăiseră ei împreună, nedezlipiţi unul de altul. Părintele G. se bucura de o frumoasă reputaţie prin împrejurimi. El era un om din timpurile vechi: ospitalier, amabil şi blând cu fiecare; iar mai presus de toate, era pios şi bun.

Dar totul în lumea aceasta are sfârşit. Părintele G., îmbolnăvindu-se, căzu la pat; şi după ce a primit Sfintele Taine, liniştit şi în pace, a trecut la veşnicie, lăsând neconsolată pe tovarăşa vieţii sale.

A trecut un an de la moarte. Bătrâna lui soţie, în ajunul zilei pentru pomenirea de un an, fiind obosită, se culcă să se odihnească puţin; iar în vis văzu pe răposatul ei soţ. Cu bucurie se aruncă asupra lui şi începu a-l întreba ce e cu el şi unde se află acum?

Răposatul răspunse: „Deşi nu-s dator să vorbesc cu tine, totuşi, fiindcă în viaţă n-ai ascuns de mine nimic, îţi spun că, din mila lui Dumnezeu, nu-s în iad; în curând mă vei urma şi tu; de azi în trei săptămâni să fii gata de moarte”.

Răposatul se retrase apoi încet, ca şi cum nu s-ar fi îndurat să se întoarcă înapoi, iar bătrâna, deşteptându-se, povesti cu bucurie tuturor întâlnirea ce o avu cu răposatul ei soţ. Şi, într-adevăr, exact peste trei săptămâni s-a sfârşit în pace.

Tainele vieţii viitoare / S.A. Arhanghelov; pref., ed. îngrij. ieromonah Porfirie Bercea; trad.: Climent I. Bontea(1899) – Bacău: Bunavestire, 2007