Tainele vieţii viitoare: Îngerii îi duceau sufletul la cer

0
258

ingeri

Din Vieţile Sfinţilor încă se constată că multora dintre aleşii lui Dumnezeu, la moarte, li s-au arătat îngerii spre a le lua sufletul. Astfel, când mucenicului Vasilisc i s-a tăiat capul, în acelaşi moment creştinii au văzut cum îngerii îi duceau sufletul la cer. După mărturia Sfântului Grigorie Teologul, în timpul morţii pustnicei Romula, s-au arătat  în faţa uşilor ei două coruri de îngeri.

Toate articolele pe aceeași subiect

Cu înălţarea sufletului ei la cer, cântarea acestor coruri devenea din ce în ce mai înceată, până ce, în celei din urmă, nu s-a mai auzit. Dar dacă cei ce înconjurau pe cel drept, când era patul de moarte, nu vedeau întotdeauna puterile cereşti lângă el, apoi adesea el singur le spunea aceasta. Sufletul dreptului, la ieşirea sa din trup, vede uneori pe sfinţii lui Dumnezeu, care, desigur, primesc cu bucurie în societatea lor sufletul nou şi nevinovat.

Astfel, Sfântul Sisoe cel Mare, murind, a văzut mai întâi pe Prooroci şi apoi pe Apostoli, cu care a vorbit; şi când cei dimprejur l-au întrebat cu cine vorbeşte, dânsul le-a răspuns: „Iată au venit  sfinţii să mă ia”, şi îndată a şi încetat din viaţă.

Antonie cel Mare a văzut, de asemenea, că la moartea lui Pavel Tebeul sufletul acestuia era înconjurat de Prooroci şi de Apostoli. Unii dintre sfinţi s-au învrednicit a vedea la moartea lor pe Maica Domnului.

Împreună cu soborul îngerilor, al Proorocilor şi al Apostolilor, unor drepţi li s-a arătat chiar Domnul nostru Iisus Hristos, spre a primi sufletele lor în Preacuratele Sale mâini. Referitor la aceasta, e de o mare importanţă istorisirea Sfântului Grigorie Teologul despre o soră a tatălui său.

La moartea Tarsiliei (aşa se numea mătuşa sa), în propria ei locuinţă unde îşi petrecuse viaţa, s-au adunat mulţime de femei şi bărbaţi, rude şi străini. Muribunda, a ridicat mai întâi ochii în sus, apoi a strigat cu putere: „Daţi-vă deoparte, daţi-vă deoparte, că vine Iisus!”, şi imediat şi-a dat sufletul.

De realitatea acestei arătări a lui Iisus, cei de faţă s-au încredinţat din faptul că în casă, deodată, s-a răspândit un miros plăcut. Au înţeles cu toţii cine a adus acest miros.

Dreptul, de cele mai multe ori, moare uşor şi liniştit; sufletul lui nu e agitat, pentru că în tot timpul vieţii sale pământeşti, gândul morţii nu l-a părăsit niciodată. Ajutat de acest gând, nu a fost pasionat de nimic pământesc şi vremelnic. El se bucură de liniştea sufletească, pentru că a reuşit să-şi realizeze unele sau altele din scopurile sale bune şi a văzut şi roadele muncii sale, deşi, poate nu toate.

Într-un cuvânt, dispoziţia lui sufletească nu se pierde nici în mijlocul lacrimilor şi suspinelor ce-l înconjură pe patul de moarte.

Tainele vieţii viitoare / S.A. Arhanghelov; pref., ed. îngrij. ieromonah Porfirie Bercea; trad.: Climent I. Bontea(1899) – Bacău: Bunavestire, 2007