Sfântul Atanasie cel Mare zice: „Mulţi drepţi îşi petrec viaţa în boli grele şi suferinţe, pe când păcătoşii, uneori, au un sfârşit bun, cu pace şi fără suferinţe”.
Toate articolele pe aceeași subiect
Sfântul Grigorie zice: „Drepţii, având şi vreun păcat cât de mic, adesea sunt supuşi, atât înainte de moarte, cât şi în timpul morţii, la grele suferinţe, pentru a se curăţi de el; căci nu este drept care să nu aibă vreun păcat; şi nu este păcătos care să nu fi făcut vreo faptă bună, pentru care se învredniceşte, drept recompensă, de sfârşit cu pace.
Însă, primindu-şi aici toată răsplata, în lumea cealaltă va fi judecat cu toată asprimea, pentru faptele lui cele rele.
Într-o mănăstire din Salonic, o fecioară, căzând în ispita diavolului, a părăsit mănăstirea şi s-a dus în lume unde timp de câţiva ani a dus o viaţă destrăbălată. Pe urmă, cuminţindu-se, s-a hotărât să se reîntoarcă iarăşi la mănăstire şi să se pocăiască.
Dar când ajunse la porţile mănăstirii, căzu jos şi îndată muri. Un episcop, căruia Dumnezeu i-a descoperit moartea ei, a văzut atât pe îngerii care i-au luat sufletul, cât şi pe demonii care mergeau în urma lor, certându-se între dânşii.
Îngerii ziceau: „E al nostru, pentru că acest suflet atâţia ani ne-a slujit”. Iar dracii ziceau: „Ba nu, e al nostru, pentru că şi în mănăstire a lucrat cu lene, cum dar ziceţi că s-a pocăit?”.
Îngerii răspunseră: „Dumnezeu a văzut că ea din toată inima şi din tot sufletul s-a dedat binelui, de aceea a fost primită pocăinţa ei. Pocăinţa ei, a atârnat de buna ei voinţă, iar de viaţă dispune Dumnezeu”. Dracii, ruşinaţi de acest răspuns, s-au îndepărtat.
Tainele vieţii viitoare / S.A. Arhanghelov; pref., ed. îngrij. ieromonah Porfirie Bercea; trad.: Climent I. Bontea(1899) – Bacău: Bunavestire, 2007
