Este a şaptea Taină a Bisericii în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit a părţilor însemnate ale trupului, credincioşii dobândesc vindecarea de bolile trupeşti şi sufleteşti.
Această Taină a fost instituită de însuşi Mântuitorul când a trimis pe sfinţii apostoli la propovăduire, zicându-le: «Celor ce vor crede, aceste semne vor urmă: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi» (Marcu XVI, 17-18). Sfinţii apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovăduire. Vedem scris: «Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau» (Marcu VI, 13).
Urmând apostolilor, episcopii şi preoţii au săvârşit şi ei această Sfântă Taină, cum ne arată sfântul Iacob: «Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav. Si Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacob V 14-15).
Sfântul Apostol Iacob nu face bolnavilor acest îndemn ca venind doar din partea sa; el grăieşte tocmai despre lucrarea sfântă încredinţată sfinţilor apostoli de către Mântuitorul Iisus Hristos, lucrare săvârşită de ei în tot locul şi la tot credinciosul care avea trebuinţă de harul lui Dumnezeu pentru vindecarea sa.
Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte, de regulă, la patul bolnavului; în restul cazurilor, în biserică.
Sfântul Maslu este deci Taina care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului.
Partea văzută a Sfântului Maslu constă din rugăciunea rostită de şapte ori pentru vindecarea bolnavului de neputinţa trupească şi sufletească; din untdelemnul sfinţit de preoţii slujitori ai Tainei şi ungerea cu el de şapte ori a trupului bolnavului.
Urmările Sfântului Maslu sunt vindecarea de bolile trupeşti şi sufleteşti; iertarea păcatelor pe care bolnavul ar fi uitat să le mărturisească la Sfânta Spovedanie.
Săvârşitorii Sfântului Maslu sunt preoţii, pentru că Sfântul Iacob zice: «să cheme preoţii Bisericii» – iar nu preotul. Rânduiala slujbei este întocmită pentru şapte preoţi; însă o pot face şi cinci trei sau cel puţin doi preoţi.
Sfântul Maslu poate fi primit nu numai o singură dată şi nici numai de cel aflat în pragul morţii, ci ori de câte ori credinciosul se simte împovărat din pricina bolilor sau păcatelor.
Citește și: https://jurnalspiritual.eu/sfintele-taine-sfanta-taina-a-nuntii/
CATEHISM ORTODOX
Jurnal Spiritual
