Vom putea ajuta spre mântuire pe fiii noştri trupeşti şi sufleteşti numai dacă noi şi părinţii noştri trupeşti şi sufleteşti ne vom face datoria de a-i ajuta pe copiii noștri. Dar mai ales dacă le vom da pildă nu numai cu vorba, ci şi cu fapta şi cu trăirea, după învăţătura Sfinţilor Părinţi care zic: „Taci tu, să vorbească lucrurile tale” . Sfântul Isaac Sirul zice: „Mustră şi învaţă pe alţii, nu numai prin cuvânt, ci prin puterea lucrării tale”. Tot el, arătând că pilda vieţii zideşte şi foloseşte pe alţii mai mult decât cuvântul cel frumos şi meşteşugit, zice: „Altul este cuvântul din lucrare (experienţă) şi altul este cuvântul cel frumos şi fără de iscusinţa lucrării. Cuvântul din lucrare este cămară nădejdii, iar înţelepciunea cea nelucrătoare este amanet al ruşinii” (Filocalia vol.X, Cuvântul 1). Am însemnat aici aceste cuvinte că să arăt că cea mai mare şi mai puternică învăţătură dată copiilor şi fiilor noştri duhovniceşti nu este numai vorba, ci pilda vieţii prin lucrare. Că toţi ne grăbim la învăţat, dar fericit este în viaţă cel ce tace şi face.
Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur zice: „Cuvântul de multe ori tare strigând pe mulţi i-a supărat, iar fapta bună cea lucrătoare şi tăcând pe toţi îi foloseşte… De aceea, fraţii mei, dacă ne-ar ajuta mila lui Dumnezeu, măcar cu vârful degetului să ne atingem de cele ce învăţăm pe alţii prin cuvânt. Însă dacă vorbim altora din lucrare, atunci cuvintele noastre au putere, ridică pe mulţi din păcate prin pocăinţă, şi-i fac fii ai lui Dumnezeu după har. De aceea sunt atâtea drame şi copii răi, neascultători în familiile noastre, pentru că cei dintâi care smintesc pe copii sunt, chiar părinţii. Sau dacă îi învaţă cu cuvântul, îi ucid cu viaţă lor rea, mai ales cu beţia, desfrâul, necredinţa, cearta, lipsa de la biserica şi hulirea lui Dumnezeu. Copiii şi fiii noştri sufleteşti trebuie să ne vadă totdeauna blânzi la cuvânt; smeriţi în comportare, milostivi la inima, nelipsiţi de la biserica, legaţi mai mult de Dumnezeu decât de cele pământeşti şi înfrânaţi de la toate cele rele. Dar mai presus de toate să ne vadă că trăim cu toţii în dragoste, care este cununa tuturor faptelor bune. Cine iubeşte din inimă pe oameni, acela are pe Hristos în inimă. Iar cuvântul care iese din inimă, pătrunde în inimile tuturor. De vom face aşa, vom fi ca o lumina în sfeşnic şi vom fi binecuvântaţi de Dumnezeu cu mulţi şi buni fii sufleteşti pe pământ, iar în cer cu viaţă veşnică.
Sursa: mpanait.3x.ro
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
