Suntem oare sub blestemul Legii?

0
153

suntem oare sub blestemul legiiSlavă Domnului Dumnezeu, noi toţi, creştinii credin­cioşi, suntem ascunşi sub umbra Crucii de toate amenin­ţările blestemelor legii Vechiului Testament – dar nu sun­tem ascunşi necondiţionat. Nici o pedeapsă nu este nouă acum (Rom. 8, 1), însă numai dacă umblăm nu după trup, ci după duh, altfel spus dacă ne depărtăm de tot păcatul şi râvnim împlinirea tuturor poruncilor evanghelice, întăriţi prin harul Sfântului Duh. Fără aceasta, blestemul atârnă asupra noastră în toată puterea sa. Ca atare, nimeni să nu socoată că întrucât Domnul ne-a răscumpărat facându-Se pentru noi blestem şi întrucât credem, putem trăi de acum înainte cum ne pofteşte sufletul. Nu: cum păcătuim, asu­pra noastră este încă o foarte grea pedeapsă! O singură scăpare avem: când, râvnind să împlinim poruncile, ne poticnim şi cădem, atunci, dându-ne seama de acest lucru şi plângându-ne păcatul, suntem datori să alergăm îndată la pocăinţă ca să primim iertare. Atunci este ea primită, datorită veşnicei mijlociri pentru noi, care stă de-a puru­rea înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, şi datorită ostenelilor noastre după putere pentru ştergerea păcatului, prin care este altoită în noi puterea acelei mijlociri cereşti în condi­ţiile credinţei în El.

Blestemul Legii îl urmăreşte pe fiecare păcătos. El este întrepătruns cu călcarea Legii întocmai cum împlinirea ei este întrepătrunsă cu binecuvântarea. În rai s-a zis: în orice zi veţi mânca, cu moarte veţi muri (Fac. 2, 17). Acesta este blestemul, şi el a intrat în vigoare în urma gustării din pomul oprit. El zăcea şi asupra păgânilor, numai că nu prin Legea scrisă, ci prin legea conştiinţei, fiindcă mustrarea de conştiinţă nu este altceva decât lucrarea blestemului rânduit de dreptatea lui Dumnezeu pentru ori­ce călcare a Legii. Nici cei ce se află sub Evanghelie nu sunt slobozi de blestem, dacă nu împlinesc poruncile Evangheliei. Viaţa adevărată stă în împlinirea strictă, de­plină şi atotcuprinzătoare a voii lui Dumnezeu, care se vădeşte prin poruncile şi prescripţiile legii morale. Toată iconomia nou-testamentară a mântuirii: întruparea, cru­cea, harul Duhului, toate acestea au scopul de a completa Legea, compensând neputinţa ei, nu de a o îndepărta sau de a o trece pe planul al doilea. Către aceasta trebuie să se întoarcă toată luarea noastră aminte, toate puterile şi toate grijile noastre. Cine se abate într-o latură cu luarea-amin-te, care se depărtează de punctul principal, acela pierde scopul, primeşte o orientare greşită. Spre asta este orien­tată credinţa, spre asta – tainele, spre asta – rânduielile simţitoare şi întăritoare ale Bisericii, spre asta – toate nevoinţele! Toate trebuie să fie îndreptate spre a ne arăta fii neprihăniţi ai lui Dumnezeu la venirea Domnului.

 Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here