”Sunt unii care cred că acesta-i rostul creştinului: să plângă”

0
113

plansSfântul Evanghelist Marcu ne dă un amănunt în legătură cu coborârea de pe muntele Schimbării la Faţă a Domnului Hristos în care spune aşa: „Mulţimea uimită şi bucuroasă a alergat să I se închine” (Marcu 9, 15). Uimită şi bucuroasă. Au fost bucuroşi oamenii să se întâlnească cu Domnul Hristos şi Domnul Hristos le-a dat bucurie. Şi de fapt în Sfânta Evanghelie de la Ioan citim cuvinte ca acestea: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11), deci nu o bucurie ştirbită sau o bucurie împuţinată ci să fie o bucurie deplină. Tot acolo, în Sfânta Evanghelie de la Ioan, se spune în capitolul 17 de pildă, că Domnul Hristos S-a rugat Tatălui ceresc şi a spus între altele: „Acestea le grăiesc în lume şi Eu vin la Tine şi bucuria Mea s-o aibă deplină întru ei” (Ioan 17, 13). Să nu uităm de pildă, că Domnul Hristos când S-a întâlnit cu cei doi care mergeau spre Emaus, cei doi ucenici care erau întristaţi, i-a întrebat: „De ce sunteţi trişti?” (Luca 24, 17). Domnul Hristos nu vrea să fim trişti. Domnul Hristos vrea să fim bucuroşi. Nu a zis: „Foarte bine că sunteţi trişti”. A zis: „De ce sunteţi trişti?”. Cu alte cuvinte: nu e bine să fiţi trişti, n-aveţi de ce să fiţi trişti. Le-a şi arătat că n-au de ce să fie trişti. Sau femeia aceea care-şi ducea copilul la groapă, o văduvă din Nain, când a întâlnit-o Domnul Hristos, deşi era un prilej de întristare înmormântarea, Domnul Hristos a zis „Nu mai plânge” (Luca 7, 13).

Sunt unii care cred că acesta-i rostul creştinului: să plângă. Dumnezeu să le ajute la cei care vor să plângă să plângă, dar să ştiţi că nu asta e atitudinea cea adevărată. Atitudinea cea adevărată este atitudinea bucuriei: „Ca bucuria Mea s-o aibă deplină întru ei”, “Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie deplină întru voi”. Spune Domnul Hristos – tot în Sfânta Evanghelie de la Ioan găsim cuvântul acesta, în capitolul al 16-lea -: „Voi sunteţi trişti iar lumea se bucură. Femeia, când e să nască, se întristează că a venit ceasul ei – deci a venit ceas de durere – dar după ce a născut copilul se bucură că s-a născut om pe lume. Şi voi acum sunteţi trişti – erau trişti ucenicii pentru suferinţele Domnului Hristos – dar iarăşi Mă veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 20-22). Iată atâtea şi atâtea gânduri care dau bucurie, care sunt temeiuri pentru bucurie, care trebuie să ne facă să ne reproşăm întristările şi împuţinările şi întunecările câte le putem avea.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here