Sufletul meu a fost şi lup alb şi lup negru…

0
923

lup-alb-lup-negru

Pildele sunt izvoare de înţelepciune şi adevăruri.
Pildele te ajută să găseşti la întrebări dificile – răspunsuri.
Pildele te îndeamnă la meditaţie, îţi trezesc adormita conştiinţă.
Pildele te ajută să-ţi faci mai uşor temele pentru multe lecţii de viaţă.

De exemplu, pilda despre cei doi lupi te îndeamnă la cunoaştere de sine.
Pilda despre lupul alb şi lupul negru te îndeamnă să fii sincer/ă cu tine
Şi să recunoşti că sufletul tău, cu un lup poate fi comparat.
Cu un lup alb, sau cu unul negru, cu un lup bun, sau cu un lup rău.
Să recunoşti că pe arena sufletului se dă o luptă interioară, mereu,
O luptă între bine şi rău, o luptă între lumină şi întunecatul păcat.

Când sufletul meu e un lup alb, un lup blând, un lup bun şi prietenos?
Când foamea sufletească mi-o ostoiesc cu hrană duhovnicească,
Ce are ca igrediente: credinţă, smerenie, pace, iubire dumnezeiască,
Lumină, rugăciune, răbdare, curaj, prietenie, adevăr, simplitate, frumos.

Când sufletul meu e un lup negru, un lup rău, un lup prădător, un lup fioros?
Când îl hrănesc cu hrană lumească, când îl hrănesc cu multe păcate – nesănătos,
Când îl hrănesc cu ură, răutate, necredinţă, deznădejde, lene, nepăsare, împietrire,
Când îl hrănesc cu cârteală, nerecunoştinţă, conflict, slavă deşartă, nepriveghere.

Îmi cercetez conştiinţa şi mă întreb: oare ce a fost mai mult, sufletul meu?
Un lup bun, un lup inofensiv, un lup alb, sau un lup negru, un lup fioros şi rău?
Şi ea îmi răspunde: ,,Aminteşte-ţi pe care dintre cei doi lupi ai hrănit mai mult!
Aminteşte-ţi dacă răului sau binelui ai slujit, dacă poruncile divine ai împlinit.
Dacă pe drumul spre Acasă ai ales calea îngustă, cu lupul alb te-ai împrietenit.
Dacă pe drumul spre Acasă ai ales calea lată, cu lupul negru te-ai întovărăşit.’’

Încerc să fiu sinceră când dau răspunsuri la întrebările conştiinţei – judecătorul meu.
Și conştientizez că sufletul mi-e schimbător, că sunt creştină căldicică – mereu.
Prietenă pe drumul vieţii cu ambii lupi, hrănindu-i şi făcându-le voia fără discriminare,
Conştientizez că nu persist în bine, că în războiul duhovnicesc nu sunt învingătoare.

Conştientizez că sufletul mi-e o arenă în care liniştea şi pacea luptă cu agitaţia şi mânia,
Credinţa cu necredinţa, binele cu răul, bunătatea cu ura şi răutatea, smerenia cu mândria.
Conștientizez că pe scara duhovnicească, când mă ridic, când mă cobor.
Conștientizez că uneori înviez duhovnicește, c-apoi din nou, sufleteşte, să mor.

Pilda despre cei doi lupi, te îndeamnă să hrăneşti mai mult, lupul alb din tine.
Te îndeamnă să încerci să pui început bun în viaţa ta şi să rămâi statornic/ă în bine,
Să fii lup negru, doar când trebuie să porţi un război cu duşmanii Bisericii Lui Hristos,
Să fii lup negru, doar când trebuie să fii aprig oştean în lupta cu vrăşmaşul diavol urâcios.

Această pildă te ajută: să deosebeşti cei doi lupi, să-ţi vezi lumina şi întunericul dinlăuntrul tău,
Să te vezi aşa cum eşti, cu lumini şi umbre, cu bune şi cu rele, cu virtuţi şi cu păcate,
Şi să eviţi ca lupul alb şi lupul negru să se atace cu înverşunare, pe viaţă şi pe moarte,
Fiindcă aşa poţi evita războiul cu vrăşmaşul diavol şi îţi poţi păstra pacea interioară – mereu.

Oare este cineva, ce poate spune fără ezitare,
Că în tot timpul vieţii sale, a dat de mâncare,
Doar lupului alb, doar lupului bun, inofensiv,
Şi că lupul negru nu i-a ţinut niciodată, sufletul – captiv?

Cu siguranţă nu este niciun om fără de păcat, fără de greşeală,
Cu siguranţă în orice om s-a dat măcar o luptă interioară,
Măcar o luptă între forţele răului şi forţele binelui.
O luptă care te ajută să pătrunzi în peştera sinelui,
Să scoţi la suprafaţă diamantul divin din tine
Şi să-ţi insufle dorinţa de a te schimba în bine,
Dorinţa ca sufletul să-ţi fie un lup alb, inofensiv,
Dorinţa ca sufletul, de lupul negru, niciodată să nu-ţi fie ţinut-captiv.

Sufletul meu a fost şi lup alb şi lup negru…
Sufletul meu a fost şi lup bun şi lup rău….
Răspundeţi cu sinceritate! La fel a fost şi sufletul vostru?

Cristina Toma