Studentul anului în Europa – un român premiat de Microsoft, doctorand la Oxford

0
170
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
România se schimbă cu ei: tineri entuziaşti, talentaţi, inovatori. Iată poveştile românilor care construiesc în prezent un viitor spre care putem privi cu optimism.

student RomâniaEste şi cazul lui Mircea Cimpoi, un tânăr de 28 de ani care, în prezent, este doctorand în inginerie la Universitatea din Oxford în cadrul departamentului Visual Geometry Group, cu bursă. Mircea este cercetător în Computer Vision, un domeniu care se ocupă cu “traducerea” informaţiilor vizuale din mediul înconjurător, capturate sub formă de imagini sau secvenţe video, în informaţie pe înţelesul calculatoarelor sau al roboţilor.

A acumulat experienţă ca programator la Centrul Microsoft din Serbia, fiind recompensat cu Microsoft Gold Star Award şi două premii Microsoft Patent Award pentru contribuţia sa la recunoaşterea textului tipărit pe dispozitive mobile. La începutul anului, tânărul a fost desemnat Studentul Român al Anului în Europa la nivel post-universitar.

Ai fost desemnat de curând Studentul Anului în Europa, ce valoare are pentru tine această distincţie?

Premiul a fost o surpriză pentru mine, iar emoţiile şi starea de euforie au durat câteva zile după gală. Distincţia constituie în primul rând o recunoaştere a muncii depuse până în prezent, şi o obligaţie de a îmi continua cu aceeaşi pasiune şi dedicaţie formarea profesională. Pe lângă premiu, trebuie să mulţumesc Ligii Studenţilor Români din Străinătate pentru oportunitatea de a-i cunoaşte, în cadrul galei, pe ceilalţi premiaţi şi pe finalişti – şi cred că acesta a fost un câştig mai mare decât premiul în sine.

Am absolvit cursurile Facultăţii de Matematică şi Informatică, în cadrul Universităţii Babeş Bolyai (UBB) din Cluj Napoca, la specializarea Informatică, limba de predare engleză, cu media 9.99 şi nota 10 la lucrarea de licenţă, în anul 2008. După absolvire, am acceptat o poziţie de Software Development Engineer (SDE) în centrul Microsoft din Belgrad. În anul 2010 am început masterul în Sisteme Inteligente, la Racunarski Fakultet, în Belgrad, pe care l-am absolvit în 2011, cu media 9.

Am decis să încep doctoratul în urma discuţiilor avute cu colegi din Microsoft, în timpul unei vizite de lucru în Bellevue. A urmat etapa de documentare, de pregătire pentru testele de limbă şi GRE (matematică şi limba engleză) şi apoi de trimis dosarul la universităţi. Cerinţele au fost similare, şi în mare cuprind o scrisoare de motivaţie, curriculum vitae, recomandări confidenţiale din partea foştilor profesori şi în cazul meu şi din industrie.

Ce rol a avut în evoluţia ta experienţa internaţională de studiu?

Cred că experienţa internaţională, atât de studiu cât şi de lucru au avut un rol important în formarea mea. Consider că am învăţat cel mai mult venind în contact cu alte culturi, într-un mediu de lucru cât mai internaţional – mai ales datorită faptului că într-un astfel de mediu am fost expus mai multor abordări pentru aceeaşi problemă, mai multor perspective asupra anumitor lucruri, aspect din care am avut numai de câştigat.

De asemenea, faptul că am ieşit din zona de confort – mediul în care eram obişnuit, în ţară, şi am ales să lucrez, apoi să studiez într-o ţară străină, m-a ajutat să mă maturizez, să devin mai responsabil şi mult mai atent la detalii. Prin alegerile pe care le-am făcut – Microsoft şi apoi Oxford, am încercat să fiu de fiecare dată într-un mediu foarte competitiv, şi să îmi impun ritmul necesar pentru a face faţă în aceste medii.

Cum vede un român cu experienţă internaţională sistemul de învăţământ din ţară?

Mă văd în primul rând ca pe un rezultat al sistemului de învăţământ din ţară – întrucât am studiat în ţară până la terminarea facultăţii. Cei patru ani de studiu în cadrul Facultăţii de Matematică şi Informatică, la UBB au constituit o bază solidă pentru ceea ce a urmat – trei ani petrecuţi la Microsoft şi apoi studiile doctorale.

Am apreciat foarte mult faptul că m-am simţit încurajat să mă implic în activităţi extra-curriculare, cum ar fi concursuri, stagii de practică, training-uri organizate de firme locale, care au contribuit de asemenea la consolidarea materiei de la cursuri şi m-au ajutat să iau decizii informate în carieră.

Revenind de la exemplul personal la cazul general, sistemul de învăţământ din ţară este un paradox pentru mine – medalii şi premii la concursurile internaţionale, dar rezultate slabe la bacalaureat şi testele PISA.

Cred că responsabilitatea pentru aceste rezultate nu e doar a profesorilor, ci şi a părinţilor – ale căror aşteptări ar trebui să fie ca notele să reflecte gradul de asimilare a cunoştinţelor, nu doar să fie foarte mari, cu sau fără acoperire. De asemenea, salariile în învăţământ nu sunt corelate cu responsabilitatea pe care o au profesorii, şi anume de a-i pregăti şi forma pe tineri. Educaţia şi cercetarea ar trebui privite ca investiţii, şi tratate cu prioritate, la nivel naţional, lucru care din păcate încă nu se reflectă în bugetul alocat pentru învăţământ.

Cum ai fost primit ca student străin?

Nu m-am simţit străin, Oxfordul fiind un mediu foarte eterogen, internaţional, existând un număr foarte mare de studenţi străini. Majoritatea colegilor de laborator şi a celor de la colegiul la care sunt afiliat sunt străini, şi nu m-am simţit nici o clipă ca fiind o excepţie.

Care ar fi diferenţele dintre cercetarea din România şi cea din străinătate? Se face cercetare la un nivel mai înalt în afară?

Întrucât în ţara am studiat până la nivel de licenţă, şi nu am făcut cercetare, este destul de greu să fac o comparaţie între cele două sisteme.

Cercetare în computer vision – cu ce se ocupă, mai exact?

Computer vision s-ar traduce aproximativ “sisteme vizuale artificiale”. Este un domeniu care se ocupă cu “traducerea” informaţiilor vizuale din mediul înconjurător, capturate sub formă de imagini sau secvenţe video, în informaţie pe înţelesul calculatoarelor sau roboţilor, în general numere, pe baza cărora se pot lua decizii. E un domeniu foarte nou (începând aproximativ în anii ’60) şi care este din ce în ce mai popular.

Ce planuri de viitor ai, ce vei face după ce vei deveni doctor în computer vision?

Sunt foarte optimist, mă entuziasmez foarte uşor şi lista mea de planuri de viitor sau de lucruri pe care aş vrea să le fac e destul de lungă, şi o revizuiesc destul de frecvent. Mai am aproximativ un an şi jumătate până la terminarea doctoratului, şi cred că este oarecum prematur pentru a avea un plan bătut în cuie pentru ce voi face ulterior. Pentru următorii ani după absolvire, cel mai probabil voi reveni în industrie – de această dată în cadrul unei echipe de cercetare, dar nu exclud posibilitatea de a continua în mediul academic, în ţară.

De ce crezi că, din ce în ce mai mulţi tineri valoroşi aleg să plece din ţară?

Cred că unii dintre aceşti tineri aleg să plece pentru a-şi continua formarea profesională, nu neapărat pentru că în ţară nu ar fi respectate valorile. Din păcate, o anumită parte a mass-media promovează non-valorile, pe când valorile sunt ignorate, dar nu cred că un tânăr profesionist, aflat în perioada de studiu, formare sau la începutul carierei are foarte mult timp pentru apariţii publice, pe la televiziuni sau în presă. Cred că oportunităţile de formare profesională sunt motivul principal pentru care o parte din tineri preferă să plece în afara ţării, iar pentru unii dintre ei, această plecare este doar temporară.

Cunosc cazuri de astfel de tineri, care, după studii la cele mai bune universităţi, sau câţiva ani lucraţi în firme de top au revenit în ţară – şi aceştia sunt un exemplu şi o încurajare pentru mine.

Ce îţi lipseşte cel mai mult din România?

Vara propriu-zisă şi climatul continental sunt lucrurile care îmi lipsesc cel mai mult – acestea ar fi lucrurile care încă nu se pot transmite într-un apel video. Referitor la legătura cu România – este locul unde venim cel mai frecvent în vacanţă sau concedii, este locul unde ne sunt părinţii, o parte din rudele apropiate şi o parte din prieteni. Prin prietenii români pe care ni i-am făcut aici în Oxford, avem un colţişor de Românie lângă noi.

Cum se vede ţara noastră de la Oxford?

Am plecat din ţară la scurt timp după aderarea la Uniunea Europeană, dar nu am întâmpinat probleme, cu atât mai puţin din cauza cetăţeniei române. Nici în Serbia, şi nici în Marea Britanie, dar nici în călătoriile prin Europa. Cu riscul de a mă repeta – în Oxford (şi în Marea Britanie) mediul este multi-etnic, se pune foarte puţin accent pe naţionalitate sau ţara de origine – spre deosebire de România (şi putem extinde şi la Europa centrală), unde populaţia este destul de omogenă, şi un străin iese mult mai uşor în evidenţă – deşi cred că în ultimii ani lucrurile au început să se schimbe şi în ţară, respectiv Europa centrală.

Sursa: ziare.com

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here