Începând din 1949, Francis Crick făcea cercetări de biologie moleculară la Laboratorul Cavendish. După doi ani, el a început să lucreze în colaborare cu un tânăr biolog american, James D.Watson, care avea doar 23 de ani.
Importanta lor descoperire a fost făcută în 1953, când au construit un model molecular al materialului genetic extrem de complex, cunoscut sub denumirea de ADN (acid dezoxiribonucleic). Modelul molecular avea formă distinctivă a unei duble spirale.
Noua descoperire a fost publicată în jurnalul științific, Nature, în 1953. Articolul de o pagină începea modest: „am dori să sugerăm o structură pentru sarea ADN – ului; această structură are caracteristici inedite de un considerabil interes biologic”. Aceasta era o afirmație modestă.
Watson și Crick au continuat demonstrând că structura cromozomilor este formată din fire lungi spiralate de ADN conținând material genetic codificat care determină modul de dezvoltare a celulelor animale și umane.
Aceste interesante noi descoperiri au fost confirmate de experimentele făcute de alți oameni de știință din întreaga lume.
Mai târziu, Crick a continuat să cerceteze acizii nucleici, făcând descoperiri avansate despre codul genetic conținut de aceștia. La moartea sa, în 2004, James Watson a spus: „mi-l voi aminti întotdeauna pe Francis pentru inteligența sa extraordinar de concentrată; el m-a tratat ca pe un membru al familiei lui; de-abia așteptam să fiu cu el și să stăm de vorbă”.
Francis Crick a primit Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie în 1962, împreună cu James Watson și Maurice Wilkins, colaboratorii săi. James Watson s-a întors în SUA, unde a devenit director la Cold Spring Biological Laboratories din New York.
Descoperirea structurii ADN – ului și semnificației acesteia a fost una dintre cele mai mari realizări ale științei din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
A fost o descoperire cu multe ramificații. Când s-a dovedit că fiecare om are un ADN diferit, a apărut posibilitatea folosirii acestuia pentru identificare.
ADN – ul a devenit o unealtă importantă a medicinei legale. Acum , pentru a fi identificat este suficient ca infractorul să lase doar câteva urme de țesut uman la locul crimei. Această nouă tehnică a făcut posibilă rezolvarea unor crime comise cu decenii în urmă, și de asemenea, a dovedit un fapt foarte stânjenitor, și anume, acela că oameni care au stat mulți ani în închisoare nu comiseseră în realitate crimele pentru care fuseseră condamnați. ADN-ul a servit cel puțin la eliberarea lor.
Membrii familiilor au ADN înrudit (adică asemănător), ceea ce înseamnă că analiza ADN-ului poate stabili legăturile de rudenie. Așa au fost identificate rămășițele ultimului țar al Rusiei și ale familiei sale. Deoarece ADN-ul se conservă mult timp după moarte, s-a dovedit de asemenea neprețuit pentru arheologi și antropologi pentru a stabili grupuri înrudite.
ADN-ul a creat o serie întreagă de noi posibilități – inclusiv prevenirea bolilor transmise genetic.
Descoperiri care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
V-ar putea interesa şi aceste articole
