Strâmtă şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află!

0
310

caleaCă unii sunt pedepsiţi şi aici, şi dincolo, când nu iau aici pedeapsă după mărimea păcatelor lor, o spune Hristos vorbind de sodomiţi. Ascultă! După ce a spus: Şi câţi nu vă vor primi pe voi, scuturaţi praful de pe picioarele voastre! , a adăugat: Mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii decât cetăţii aceleia! Spunând: mai uşor, arăta că şi locuitorii Sodomei şi Gomorei vor fi pedepsiţi, dar mai uşor, pentru că au fost pedepsiţi şi aici. Iar că sunt unii care nu îndură aici nicio suferinţă, dar suferă dincolo întreaga pedeapsă, ne-a arătat-o bogatul acesta, care suferea acolo o osândă de care nu poate scăpa şi care nu se bucură nici măcar de o mică uşurare, din pricină că i-a fost păstrată acolo întreaga pedeapsă. Şi după cum aceia dintre păcătoşi care n-au îndurat aici nicio suferinţă vor suferi dincolo mai mare pedeapsă, tot aşa şi aceia dintre virtuoşi, care au îndurat aici multe suferinţe, se vor bucura dincolo de multă cinste. Şi după cum, dacă dintre doi păcătoşi unul este pedepsit aici, iar altul nu, mai fericit este cel care a fost pedepsit decât cel care n-a fost pedepsit, tot aşa, dacă dintre doi drepţi unul suferă mai mult pe lumea aceasta, iar altul mai puţin, mai fericit este cel ce a suferit mai mult, pentru că fiecăruia i se va da după faptele lui.

Aş putea fi însă întrebat:

– Cum dar? Nu se poate cineva bucura şi aici, şi dincolo de tihnă şi fericire?

– E cu neputinţă asta, omule, e un lucru din cele cu neputinţă! Nu se poate, nu se poate ca acela care a trăit aici în trândăvie şi s-a bucurat de tihnă, care s-a desfătat aici cu toate bunătăţile şi a dus o viată zadarnică şi fără socoteală, să se bucure dincolo de cinste! De nu te supără sărăcia, te supără pofta şi eşti stăpânit de ea. Şi nu mică e durerea ce ţi-o aduce! De nu te încearcă boala, te arde mânia! Şi nu-i durere de nebăgat în seamă să învingi mânia! De nu te iau cu asalt ispitele, te frământă mereu gânduri păcătoase. Şi nu-i lucru uşor să-ţi înfrânezi pofta, să pui capăt slavei deşarte, să potoleşti mândria, să te depărtezi de chefuri şi de petreceri, să duci o viaţă aspră şi înfrânată. Că dacă nu faci acestea şi altele ca acestea, e cu neputinţă să te mântui! Că nu se mântuiesc cei ce petrec şi se desfată, o spune Pavel, grăind despre văduve. Ascultă: Văduva care trăieşte în desfătare, de vie este moartă . Dacă s-a spus aceasta despre femeie, cu mult mai mult despre bărbat. Că nu poţi dobândi cerurile dacă duci o viată plină de desfătări, a arătat-o şi Hristos, grăind aşa: Strâmtă şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află!

– Cum dar spune Hristos, m-ar putea întreba cineva, că Jugul Meu este bun şi sarcina Mea, uşoară ? Dacă e strâmtă şi îngustă calea, cum o numeşte iarăşi uşoară?

– O numeşte strâmtă şi îngustă din pricina felului ispitelor; şi o numeşte uşoară datorită voinţei celor care merg pe această cale. Se poate ca ceva greu prin natura lui să ajungă uşor când îl primim cu dragă inimă. De pildă, Apostolii: au fost biciuiţi şi s-au întors bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară. Deşi chinurile dau naştere totdeauna la suferinţă şi durere, totuşi voinţa celor ce fuseseră biciuiţi a biruit şi firea lucrurilor. De aceea şi Pavel spune: Toţi care voiesc să vieţuiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi! Prin urmare, dacă nu te prigoneşte omul, îţi aduce război diavolul. Şi avem nevoie de multă înţelepciune şi de mare răbdare, ca să fim cu mintea trează şi cu luare-aminte când ne rugăm, ca să nu râvnim averi străine, ca să împărţim averile noastre la cei nevoiaşi, ca să ne luăm rămas bun de la orice desfătare, şi aceea pe care ne-o dă masa, şi aceea pe care ne-o dau hainele, ca să fugim de zgârcenie, de beţie şi de cuvinte de ocară, ca să ne stăpânim limba, ca să nu strigăm cu necuviinţă – Toată amărăciunea şi mânia şi urgia şi strigarea şi defăimarea să se lepede de la voi! -, ca să nu grăim cuvinte de ruşine, ca să nu spunem glume. Nu e mică osteneala de a păzi cu toată luarea-aminte acestea. Şi ca să afli ce lucru greu este să cugeţi şi că n-ai niciun pic de tihnă, ascultă ce spune Pavel: Îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei . Prin aceste cuvinte a lăsat să se înţeleagă silnicia şi marea osteneală pe care trebuie neapărat să o îndure cei ce voiesc să-şi facă trupul uşor de condus în toate împrejurările vieţii. Şi Hristos spunea ucenicilor Săi: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi; Eu am biruit lumea! “Acest necaz, le spune Hristos, aduce tihnă! Viaţa aceasta este o arenă; iar cel care este în arenă şi la lupte nu se poate bucura de tihnă, dacă vrea să fie încununat. Prin urmare, dacă vrei să fii încununat, alege viaţa cea aspră şi plină de osteneli, ca, ostenindu-te aici puţină vreme, să te desfeţi dincolo de necontenită cinste!

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here