Străbunica avea dreptate! (I)

0
488

bunica-stie-totŞtiinţa confirmă leacurile băbeşti. După ce, decenii la rând, medicina populară a fost ridiculizată şi pusă la colţ, mediile ştiinţifice încep să-i recunoască importanţa.

Bronşita

Aplicaţii cu ceară de albine 

Aplicaţiile cu ceară de albine încălzită au acţiune antibacteriană şi expectorantă, calmează tusea şi durerile.

Modul de utilizare: Înmuiaţi o pânză de bumbac în ceară topită şi lăsaţi-o să se răcească. Veţi obţine o placă. Încălziţi-o uşor cu uscătorul de păr, aşezaţi-o pe piept şi, pentru a păstra căldura un timp mai îndelungat, acoperiţi-o cu perniţe umplute cu grăunţe de alac ori sâmburi de cireşe.

Riscuri şi efecte secundare: Ca să nu se absoarbă prin piele eventuale reziduuri chimice, folosiţi numai ceară din producţia controlată, ecologică. O găsiţi fie în magazinele naturiste, fie la apicultorii ce respectă regulile producţiei biologice.

Cataplasmă cu brânză de vaci

Remediul se recomandă contra tusei şi bronşitei. Ajută la fluidizarea flegmei şi uşurarea expectoraţiei, având totodată un efect dezinflamator.

Mod de utilizare: Brânza se scurge bine de zer, apoi se întinde un strat de un centimetru grosime (la temperatura camerei) pe mijlocul unei pânze (care poate fi, de pildă, un şervet de bucătărie), iar marginile rămase libere se îndoaie deasupra. Se pune pe piept şi se lasă să acţioneze o oră sau două. Dacă inflamaţia e severă, brânza se încălzeşte repede. În acest caz, schimbaţi-o o dată sau de două ori, după cum este nevoie.

Compresă cu lavandă

Compresele cu ulei de lavandă activează circulaţia la nivelul bronhiilor, uşurează expectoraţia şi fluidizează secreţiile. Remediul se poate folosi şi la copiii mici, de la vârsta de şase luni, cu condiţia ca pânza îmbibată în ulei volatil să fie învelită într-o folie de aluminiu.

Mod de utilizare: Diluaţi uleiul de lavandă cu ulei de floarea-soarelui, în proporţie de unu la zece. Picuraţi cinci până la şapte mililitri (una-două linguriţe) din acest amestec pe suprafaţa unui şervet (mai ales la copiii mici, doza nu trebuie depăşită). Introduceţi şervetul într-o pungă de plastic şi puneţi-l să se încălzească între două sticle cu apa caldă. Pe urmă scoateţi-l din pungă şi staţi cu el pe piept toată noaptea.

Cinci sfaturi pentru comprese şi cataplasme

Ele acţionează cel mai bine, dacă în tot timpul procedurii veţi rămâne culcaţi şi destinşi.

După îndepărtarea lor, odihniţi-vă încă minimum o jumătate de oră.

Nu le acoperiţi niciodată cu o folie de plastic.

Nu puneţi comprese şi cataplasme reci pe pielea rece. Încălziţi-o în prealabil.

Nu aplicaţi comprese şi cataplasme pe stomacul gol. Dar nici nu mâncaţi, nu fumaţi şi nu beţi cafea în timpul procedurii, nici imediat înainte sau după.

Tulburări De Somn

Şosete ude sau băi la picioare cu făină de muştar

Cu cât avem picioarele mai reci, cu atât ne va fi mai greu să adormim, se arăta într-un studiu efectuat la Clinica universitară de psihiatrie din Basel. În consecinţă, o baie caldă la picioare, pe lângă faptul că ne relaxează, combate şi tulburările somnului. Acelaşi rezultat se poate obţine şi cu o pereche de şosete ude, leacul tradiţional al lui Kneipp. La început ele îngustează vasele de sânge, însă după 20-30 de minute le dilată, producând o senzaţie de căldură.

Mod de utilizare:

Şosete ude – Încălziţi-vă picioarele într-un lighean cu apă caldă. Înmuiaţi o pereche de şosete în apă rece, stoarceţi-le şi trageţi-le în picioare. Mai puneţi peste ele şi nişte şosete călduroase de lână.

Baia la picioare cu făină de muştar – Amestecaţi doua linguri de făină de muştar într-o găleată cu apă fierbinte, ţineţi picioarele în ea cam zece minute şi după aceea spălaţi-le cu apă caldă.

Riscuri şi efecte secundare: Întrebuinţată imprudent, făina de muştar poate provoca arsuri pe piele. Nu prelungiţi baia mai mult de 15 minute, iar dacă observaţi că pielea s-a înroşit, întrerupeţi pe loc procedura. Băile cu făină de muştar sunt contraindicate atunci când aveţi leziuni pe laba piciorului sau pe gambe.

Răceala

Ceai din flori de soc

Deja Hipocrate a descris acţiunea terapeutică a socului, iar în Evul Mediu, Hildegard von Bingen i-a preţuit şi ea puterea tămăduitoare. Medicina naturistă cunoaşte numeroase întrebuinţări ale socului (respectiv, ale mălinului negru). Rezultate bune s-au obţinut cu ceaiul preparat din flori de soc în tratarea răcelilor. Uleiurile eterice conţinute în aceste flori au acţiune dezinflamatoare şi expectorantă.

Mod de utilizare: Se toarnă circa 150 mililitri de apă în clocot peste două linguriţe de flori, se lasă cinci minute să infuzeze şi apoi se strecoară. Se bea de mai multe ori în cursul zilei. Mai ales în a doua jumătate, se recomandă o cană sau două, cât mai fierbinte.

Supa de găină

Medicul internist Stephen Rennard şi colegii săi de la Nebraska Medical Center au organizat un experiment în laborator, pentru a verifica dacă supa de găină îşi justifică reputaţia de principal leac tradiţional contra răcelii în America. Ei au pregătit o supă după reţeta primită de la bunica unuia dintre cercetători şi au urmărit efectul într-o eprubetă. Au constatat o reducere a mobilităţii anumitor globule albe din sânge, care sunt responsabile pentru unele simptome ale răcelii, cum ar fi inflamarea mucoaselor. Desigur că observaţiile făcute în laborator nu constituie o dovadă că supa ar avea o acţiune similară în organismul uman. Totuşi, milioanele de bunici au dreptate – o supă fierbinte ne face bine când suntem răciţi.

Mod de utilizare: Se pune o găină în apă rece şi se dă într-un clocot, după care se lasă să fiarbă la foc mic minimum două ore şi jumătate. Timpul îndelungat de fierbere este o condiţie indispensabilă a eficacităţii terapeutice, probabil că numai în acest mod pot fi extrase din găină substanţele active. Celelalte ingrediente sunt importante pentru gust, nu însă şi pentru efectul supei. Mâncaţi o farfurie sau două, cât de fierbinte se poate.

Riscuri şi efecte secundare: Atenţie cu supă fierbinte, dacă vă doare gâtul.

Ceai de ceapă

Zeamă de ceapă acţionează împotriva germenilor patogeni ca un antibiotic natural, datorită aliinei, o substanţă care, în contact cu oxigenul, se transformă în alicina.

Reţeta: Tăiaţi mărunt o ceapă şi fierbeţi-o aproximativ cinci minute, strecuraţi fiertura şi lăsaţi-o să se răcească până la temperatura la care o puteţi bea. Apoi îndulciţi ceaiul cu puţină miere şi beţi-l cu înghiţituri mici. După asta, băgaţi-vă în pat şi transpiraţi.

Riscuri şi efecte secundare: Ceapa poate reduce glicemia. De aceea, atunci când apelează la acest remediu, diabeticii trebuie să-şi controleze glicemia şi să-şi modifice corespunzător medicaţia antidiabetică, dacă este cazul.

Sursa: Formula As

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here