1. Statul în picioare în loc de aşezatul în bănci
Poziţia tradiţională pentru rugăciune în Biserica Ortodoxă a fost şi este de a sta în picioare. În vechile biserici ortodox-creştine, nu au fost şi încă nu sunt bănci (pews) în biserică. Scaunele şi băncile de la perete, pe o parte şi pe alta a bisericii sunt de obicei rezervate pentru cei în vârstă sau infirmi. În America de Nord, intenţia a fost şi este de a se construi şi amenaja bisericile cu bănci şi dacă le avem acum e bine să ştim când e bine, politicos şi respectuos să stăm jos şi când trebuie să stăm în picioare. Iniţial şi normal este de preferat să stăm în picioare pe tot parcursul slujbei religioase. Dacă preferaţi să staţi în picioare, ar fi de indicat să găsiţi un loc în biserică, mai în spate sau într-o parte astfel încât să nu blocaţi pe cineva sau să staţi într-un loc necorespunzător. Când trebuie să stăm în picioare? Întotdeuna pe parcursul citirii Evangheliei, Intrarea Mică şi Mare, Anafora, la Sfânta Împărtăşanie, oricând preotul binecuvantează şi la terminarea slujbei religioase. În multe parohii, în cărţile despre Sfânta Liturghie apar descrise situaţii când statul în bănci este acceptat. Ca sfat îndrumator: este bine să urmaţi exemplul oamenilor care stau printre primele bănci,dacă ei stau jos să staţi şi d-voastră. Când nu ştiţi ce să faceţi este mai bine să staţi în picioare. Nu e considerat nicioadată greşit să staţi în picioare în biserică pe timpul slujbei religioase. Multe parohii se ghidează după practica îngenunchierii Duminica la slujbă când se cântă Imnul Heruvicul/Sfânt, Sfinţirii/Hirotonisirii şi de asemenea când se spune rugăciunea Tatăl Nostru. Rugăciunile în genunchi sunt spuse cinci săptămâni după Paște, spuse în Duminicile după ce se citește Sfânta Liturghie, restaurarea îngenunchierii pentru vecernie (Matins) şi numai la slujbele din timpul săptămânii. Dacă tradiţia Parohiei la care mergeţi să vă rugaţi este de a îngenunchia şi toţi credincioşii îngenunchiază atunci este mai potrivit şi politicos să faceţi la fel, decât să faceţi diferit de ceilalţi şi să ieşiţi în evidenţă. Dacă există situaţii în care unii stau în picioare şi alţii stau jos atunci e mai bine să staţi în picioare.
2. Aprinderea lumânărilor
Aprinderea lumânărilor este o parte importantă în credinţa ortodoxă. Le aprindem când ne rugăm, ca un supliment/ajutor la rugăciunile pe care le facem. Ortodocşii, în mod obişnuit, aprind lumânările când intră în biserică şi atunci e de obicei cel mai potrivit moment să le aprindem, dar există şi situaţii când acestea n-ar trebui aprinse. Nu e bine să aprindem lumânarea în timpul citirii Apostolului sau în timpul citirii Evangheliei, în timpul Intrării Micii sau Marii, a predicii şi când credincioşii stau în picioare. Dacă se întâmplă să ajungeţi mai târziu la biserică, după ce slujba a început, o foarte bună regulă de respectat, ca sfat îndrumător este următoarea: dacă toţi credincioşii stau în picioare, aşteptaţi până când se aşează toţi şi apoi aprindeţi lumânarea/lumânările (cu excepţia situaţiei în care credincioşii stau jos în timpul predicii, bineânţeles). În afara acestor situaţii este mai mult ca sigur potrivit să aprindeţi lumânările.
3. Venirea târziu la biserică
Cel mai bine ar fi să ajungeţi la biserică înainte de începerea slujbei religioase, dar din motive neştiute a devenit o obişnuinţă sau mai bine zis un obicei nepoliticos pentru mulţi să vină mai târziu la biserică. Dacă ajungeţi la biserică după ce începe slujba, încercaţi să intraţi în biserică în linişte şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în jurul d-voastră/în biserică. Dacă Apostolul sau Sfânta Evanghelie se citeşte sau Intrarea Mică şi Marea este în process de desfăşurare, aşteptaţi până se termină de citit toate acestea ca apoi să gasiti un loc în care să vă îndreptaţi sau să vă aşezaţi. Dacă preotul rostește predica, staţi în spate până el termină. Dacă nu ştiți ce să faceţi întrebaţi/consultaţi-vă cu unul din Epitropi, dacă e bine să vă aşezaţi sau nu. Încercaţi să nu întrerupeţi sau să deranjaţi desfăşurarea normală a slujbei atunci când intraţi în biserică. Cel mai bun lucru pe care puteţi să-l faceti pentru a evita această problemă este să ajungeţi la timp la biserică astfel nu va mai fi nevoie să vă mai întrebaţi dacă e bine sau nu e bine să intraţi în biserică sau unde anume sa vă aşezaţi. Cei care ajung târziu la biserică nu ar trebui să primească Împărtăşania.
4. Poziţia picior peste picior
În unele tradiţii ortodoxe, poziţia picior peste picior în biserică este interzisă şi considerate lipsă totală de respect. În cultura nord-americană, deşi nu sunt reguli care să interzică acest lucru, noi îl facem ca să ne simţim mai confortabil, mai relaxaţi când stăm jos în biserică. Este bine să stăm jos în biserică? Bineânţeles că nu. Şi nu pentru că este greşit să facem asta vreodată, ci pentru că este prea necorespunzător şi prea confortabil pentru a face asta în biserică. Imaginaţi-vă doar următoarea situaţie: când suntem la casele noastre şi ne aşezăm într-o poziţie relaxantă pe scaun sau fotoliu, ne aşezăm pe spate, punem picior peste picior şi apoi gândurile noastre se îndreaptă spre cu totul altceva decât a ne concentra la ce se întamplă la momentul respectiv. Gândurile noastre ne poartă spre alte direcţii. Reţineţi, vă rugăm, că aşezatul în bănci în biserică este o concesie, nu un act normativ, o lege de a te ruga/o modalitate corectă de a ne ruga. Cu siguranţă nu ar trebui să fim prea relaxaţi sau prea confortabili şi mintea să ne poarte spre alte gânduri atunci când venim la biserică. De fapt, atunci când staţi jos în biserică ar trebui să fiţi atenţi la ce se spune în biserică şi să vă concentraţi la scopul pentru care aţi venit la biserică şi nu să fiţi prea confortabili. Când staţi jos în biserică ţineţi-vă picioarele pe podea, pregătiţi-vă ca în orice moment să vă ridicaţi în picioare şi fiţi atenţi la slujbă (asta înseamnă să participăm la slujbă cu tot sufletul şi trupul). Puteţi să puneţi mâinile una peste alta sau să ţineţi degetele încrucişate şi e mai bine decât să staţi picior peste picior.
5. Intrarea şi ieşirea din biserică
Să-i scoateţi pe cei mici din biserică este o altă situaţie care trebuie luată în considerare. Dacă un copil este gălăgios, scoateţi-l discret şi în linişte afară din biserică, atât cât e nevoie ca să-l liniştiţi şi întoarceţi-vă la slujbă şi apoi ghidaţi-vă după reguli pentru cei care vin târziu la biserică şi anume: nu intraţi din nou atunci când se citeşte din Cartea Sfântă, când se predică sau la începutul Intrării Micii şi Marii.
6. Plecarea de la biserică înaintea binecuvântării finale
Plecarea de la biserică înaintea binecuvântării finale pe lângă faptul că e nepoliticos, ne lipseşte de binecuvântarea propriu-zisă. Slujba religioasă are un început (Binecuvântată este împărăţia..) şi un sfârşit (În pace să ieşim..). Plecarea imediat după Împărtăşanie este ca şi cum am trata biserica – Casa Domnului – ca un restaurant fast-food unde venim şi plecăm când vrem. Trăim într-o lume în rapidă mişcare în care se pare că ne grăbim din loc în loc, dar, în prezenţa lui Dumnezeu trebuie să încercăm să ne împotrivim acestei grabe de a trece repede de la un lucru la altul din agenda noastră zilnică. Ne lipsim de binecuvantarea Domnului pentru că nu am avut tăria de a participa de la început până la sfârşit la evlavia dumnezeiască. Mâncaţi şi vă grăbiţi dacă vreţi atunci când mergeţi la McDonald?s dar rămâneţi la biserică şi mulţumiţi-I Domnului pentru darurile sfinte/preţioase pe care ni le oferă.
7. Ştergeţi rujul de pe buze când veniţi la biserică
V-aţi uitat vreodată la o icoană în lumină ca să observaţi acele urme de ruj/pete de ruj pe suprafaţa icoanei? E absolut dezgustător, nu-i aşa?! De fapt e chiar greţos. Rujul pare să arate frumos pe buze, dar arată oribil pe icoane, cruci, linguriţa de Împărtăşanie şi pe mâna preotului sau episcopului. Icoanele au fost pătate datorită rujului şi chiar dacă crucile pot fi de multe ori curăţate dupa ce fiecare dintre noi le venerează, nu e politicos faţă de ceilalţi să lăsăm urmele noastre pe ele. Care este soluţia? Dacă insistaţi să vă rujaţi când veniţi la biserică, ştergeţi-vă rujul de pe buze înainte de a venera o icoană, a primi Sfânta Împărtăşanie, a săruta crucea sau mâna preotului sau episcopului. Mai bine vă rujaţi după ce plecaţi de la biserică. La urma urmei Dumnezeu nu e impresionat de cât de atractivă apareţi în exterior – prin vestimentaţie sau cu machiaj – ci de cât de atractivă sunteţi în suflet – podoabele noastre interioare – de caracter bun şi credinţă/pietate/smerenie.
8. Venerarea şi sărutarea icoanelor
Când intraţi în biserică, tradiţional este să ne închinăm, să venerăm şi să sărutăm icoanele. De obicei icoanele sunt aşezate la intrarea în biserică şi multe biserici au icoane care sunt plasate în fată/la intrarea în biserică. Atunci când sărutăm o icoană fiţi atenţi ce sărutati. Nu e corect să sărutaţi pe faţă persoana pictată pe icoană. Nu sărutaţi Domnul Isus Hristos sau Maica Domnului pe buze, nu-I aşa?! Fiţi atenţi la ce faceţi. Când vă apropiaţi de o icoană ca s-o sărutaţi, sărutaţi Evanghelia, apoi îndreptaţi-vă privirea în josul icoanei sau la crucea din mâna persoanei de pe icoană sau sărutaţi mâna sau piciorul persoanei pictate pe icoană. Atunci când sărutaţi o icoană, arătaţi tot respectul persoanei de pe acea icoană acelaşi respect pe care l-aţi arăta unei personae pe care o veneraţi. Şi nu uitaţi să vă ştergeţi rujul de pe buze înainte de a săruta o icoană.
9. Vorbirea în biserică sau în timpul slujbei
Nu-i aşa că-i minunat să veniţi la biserică să vă întâlniţi cu prietenii şi familia? Dar aşteptaţi, vă rugăm pentru ora potrivită să faceţi aceste gesturi/să-i salutaţi când sunteţi la o cafea, nu când sunteţi în biserică. Nu este politicos şi respectuos să faceţi asta/să vorbiţi sau să aveţi conversaţii în biserică în timpul slujbei. Pe lângă faptul că e lipsă de respect faţă de Dumnezeu, în acelaşi timp e lipsă de respect şi pentru ceilalţi credincioşi care se roagă în biserică. Comunicaţi cu Dumnezeu când sunteţi în biserică prin rugăciuni, cântece religioase, mulţumiri şi cu prietenii conversaţi după slujbă pe hol sau după ce ieşiti din biserică.
Sursa: biserica.org
Foto: Jurnal Spiritual
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
