Oamenii cu stima de sine ridicata nu simt nevoia sa se afle in centrul atentiei.
Un terorist fără valori interne pozitive şi cu un dispreţ fanatic faţă de ceilalţi, condus de ură în loc de iubire, simte că trebuie să omoare lideri importanţi sau martori inocenţi pentru a crea un eveniment media şi a se simţi demn de atenţie.
Sentimente precoce de valoare
Ce tragedie teribilă şi jalnică. Şi hoţii care nu au stimă de sine fură bunurile altora pentru a compensa lipsa lor de valori. Abuzatorii de copii şi cei care îşi bat nevestele se ascund sub masca mânioasă a agresiunii. Ei vor sa intimideze acei membrii de familie vulnerabili care le dau un sentiment fals de putere. Dar oamenii ca Golda Meir, Doamna Curie, Benjamin Franklin, Thomas Edison, Maica Tereza şi Jonas Sulk, cu toţii au pomenit de sentimente precoce de valoare şi de dorinţa lor de a transmite serviciul lor valoros celorlalţi.
Studiile asupra indivizilor cu performanţe mari verifică încă odată că stima de sine pozitivă este ingredientul cheie. Studii asupra managerilor şi personalului din vânzări atestă acelaşi ingredient. Oamenii de vânzări care adoptă propria lor valoare de sine au doar succes temporar, dacă se ridică de jos. Managerii cărora le lipseşte stima de sine par să se plafoneze foarte repede sau să devină birocraţi, dar adevăraţii producători de top în afaceri par că întotdeauna se simt bine cu ei înşişi deoarece îşi dau seama că măsura succesului în viaţă nu este bazată atât pe condiţiile externe cât pe credinţele adânci despre propria valoare. Dintre toate judecăţile noastre în viaţă, niciuna nu este mai importantă ca estimarea pe care noi ne-o stabilim în conformitate cu standardele noastre interne.
Pentru a dezvolta stima de sine, învingătorii învaţă să înţeleagă că dezvoltarea personală este un program.
Programul durează pe parcursul întregii vieţi. În timp ce creşteam, mulţi dintre noi jucam roluri dictate de adulţi; multora dintre noi ni se spunea ce să facem şi ce să nu facem; ne era adus aminte în mod constant de neajunsurile noastre; ni se spunea să nu întrerupem alte persoane,: „nu eşti destul de mare să faci acel lucru, lasă-l pe tata să-ţi arate cum se face”. Acest bombardament se poate transforma în problema adolescenţilor tulburaţi. Se poate sa escaladeze în conflictul dintre generaţii dacă este practicat în mod continuu. Cei care nu sunt realizaţi în viaţă par să ude şi să cultive seminţele precoce ale sentimentelor lor interioare cu propria lor imaginaţie şi dezvoltă buruieni puternice care îi împung şi îi irită mulţi ani.
Ştii, am citit despre un trib de băştinaşi din America de Sud a căror membrii mureau prematur din cauza unei maladii stranii de câteva generaţii. S-a descoperit într-un final că boala era provocată de muşcătura unei insecte care trăia în pereţii caselor lor. Nativii aveau câteva soluţii posibile: puteau să distrugă insectele cu un insecticid; puteau să-şi distrugă şi să-şi reconstruiască casele; se puteau muta în altă zonă unde nu sunt astfel de insecte; sau puteau să continue să trăiască şi să moară devreme, cum făcuseră de generaţii. Şi au ales să rămână unde sunt şi să moară mai devreme.
Eşecurile devin setate în imaginea de sine subconştientă si scad stima de sine
Au ales calea non-schimbării şi rezistenţei minime şi mulţi oameni au în viaţa lor o atitudine similară despre dezvoltarea personală. Pe de-o parte, ei ştiu că învăţarea aduce schimbări dar pe de altă parte ei par să reziste schimbării; ei ştiu că mulţi oameni au depăşit obstacole mari pentru a deveni măreţi, dar nu îşi pot închipui ca acest lucru să li se întâmple lor.
Aşa că se resemnează, dorindu-şi doar şi fiind invidioşi pe vieţile altora. Aceşti oameni umili învaţă obiceiul de a se concentra pe eşecurile lor; ei vad numai evenimentele negative din viaţa lor, iar conversaţia cu sine pare să întărească acest ciclu al eşecului. Ei sunt controlaţi de standarde externe care le-au fost impuse de alţii; adesea îşi propun obiective prea mari de la bun început, şi de vreme ce nu reuşesc să-şi atingă scopurile în mod repetat, aceste eşecuri devin setate în imaginea de sine subconştientă ca adevărate ţinte şi scopuri proprii. Acest lucru explică de ce atât de mulţi oameni importanţi au ceea ce mie îmi place să-l numesc potenţial permanent.
Modestia înseamnă a le servi celorlalţi valoare
Cu alte cuvinte, aproape că reuşesc din nou şi din nou, având doar succes temporar care nu reuşeşte să se materializeze într-un stil de viaţă solid. Este de asemenea interesant să observăm că cei care strigă cel mai tare şi încearcă să-ţi atragă atenţia strigă de fapt după ajutor din cauza stimei de sine scăzute; ceea ce strigă de fapt este „Ajutor, uitaţi-vă la mine vă rog!”. De asemenea există în zilele noastre, printre mulţi indivizi, o tendinţă aflată în creştere de a se etala într-un mod în care au posesiuni scumpe. Această concentrare asupra simbolurilor este o modalitate de a spune altora că proprietarului de fapt îi lipseşte stima de sine.
Este posibil ca doar aceia cu un puternic simţ al valorii de sine să îşi poată permite să afişeze o imagine modestă în comunitate. Şi de obicei ei fac acest lucru. Dar mai există o faţetă a modestiei: modestia înseamnă a le servi celorlalţi valoare, pe când umilinţa este atunci când te distrugi în proces.
”Psihologia succesului”, Denis Waitley
Jurnal Spiritual
