Ştii tu ce porţi în pieptul tău?

0
167

inimaŞtii tu ce porţi în pieptul tău?

Astazi, in zorii zilei, am simtit nevoia sa-mi racoresc sufletul cu roua cereasca. Am deschis Biblia, la cartea scrisa de Ieremia, profetul. Am ajuns la capitolul 18/9, unde am citit: „Inima este nespus de inselatoare si desnadajduit de rea. Cine poate s-o cunoasca?”…

 

 

Am privit cu mare emotie imaginile din computerul meu cu inima si creierul, fiind uimit de dragostea, rabdarea si divina maiestrie cu care a creat Dumnezeu aceste organe, ca sa ne sustina si sa ne dirijeze viata, creindu-le cele mai subtile compartimente si legaturi, ca intr-o armonie perfecta sa conlucreze, ca sa dea fiecaruia din miliardele de fiinte umane de pe globul pamantesc bucuria de a trai si capacitatea de a gandi.

Viata începe doar prin prima bataie de inima la porunca Creatorului ei.

Bataile ei ne insotesc toata viata. Mai incete, mai rapide, pulsatiile inimii ne amintesc ca vine o clipa cand inima va inceta sa mai bata si-si va preda esenta vitala Celui ce i-a poruncit sa bata si sa osteneasca anii predestinati pentru fiecare din noi.

Doamne, cu ce “giuvaier” minunat ne-ai dotat doar sa trăim pana murim…si sa ne formam, în Scoala Vietii, ca sa putem intra in Imparatia Ta!

Inima este organul care pompeaza fara incetare, produce si continua viata ce ne-a fost daruita la nastere si curge in numarul de ani ce ni s-au acordat de Dumnezeu, ca sa traim pe acest pamant: locul de antrenament pentru zborul final spre Tara Reala, unde se traieste o vesnicie de fericire si  bucurie…

Inima are propriul circuit electric si energetic ceea ce ma face sa cred ca rolul ei este dincolo de ratiunea creierului, de multe ori inselatoare pentru spirit.

Cred ca exista in om o cale misterioasa, cand locul deciziilor – punctul de comanda al fiintei noastre – devine inima, cand „mintea coboara” in ea. Aceasta cale este batatorita de “rugaciunile perseverente ale inimii”, prin care se ajunge la lumea noastra interioara: “lumea sufletului”, deschizand ferestrele de cunoastere, prin “nasterea din nou” si inflorirea constiintei cristice ce ne da aripile credintei in Dumnezeu ce ne da mantuirea, prin care credinciosul traieste o alta dimensiune a vietii, prin izvorul inimii revitalizate de Duhul Sfant.

Se poate, insa, prin adancirea in “lumea interioara” – prin rugaciune si meditatie – ajunge la cresterea puterii de a iubi, a altruismului si a intuitiei revelarii Spiritului Divin ce-si face vie prezenta in zona inimii, care devine centrul vital al lumii noastre spirituale, punctul central al fiintei noastre, care prin credinta constienta aparuta in gandirea creierului ne leaga cu lumea misterului.

Cand deciziile, rationamentele, actiunile, sentimentele si toate functiile organismului initiate de mintea omului sunt trecute prin filtrul inimii revitalizate de Spirit, fiinta credinciosului traieste metamorfoza schimbarilor din viata lui noua, cand cortul lui de lut devine Templul lui Dumnezeu.

Cuvantul “inima” (Ebr. Lev, levav, Gr. Kardia) este folosit de peste 900 de ori si în Biblie, dar nu se foloseste in sens literal decat o singura data, în Exodul 28: 29.

,,Cand va intra Aron in sfantul locas, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, sapate pe pieptarul judecatii, ca sa pastreze totdeauna aducerea aminte de ei inaintea Domnului”.

In celelalte peste 899 de locuri, se foloseste senseul metaforic.

De cele mai multe ori “inima” este considerata ca fiind locul unde este izvorul intelectului, a sentimentelor, a vointei. Iata cateva exemple: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inma lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau”(Genesa 6: 5).

,,Am sa ma duc sa iau o bucata de paine, ca sa prindeti la inima, si dupa aceea va veti vedea de drum…”(Gen.18: 5-a). “Ferice  de cei ce pazesc poruncile Lui, care-L cauta din toata inima”(Ps.119/ 2). “I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui”(Gen.6: 6). “Nu va incredeti in asuprire si nu va puneti nadejdea zadarnica in rapire, cand cresc bogatiile, nu va lipiti inimile de ele.”(Ps.62: 10).

Inima este motorul care pompeaza sangele, sursa de viata, prin vene, artere si sistemul respirator, dar este si sursa sentimentelor si emotiilor, mesagerul adevarulu sau al minciunii, un depozit al iubirii sau al urii, al sinceritatii sau al vicleniei.

Inima este centrul spiritual al fiecarei persoane. Ea poate fi rea,  inselatoare, vicleana si schimbatoare. „Dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia,  nebunia.

Toate aceste lucruri rele ies dinlauntru si spurca pe om”, le spunea Mantuitorul ucenicilor (Marcu 7:21- 22 ), iar profetul Ieremia transmite grija lui Dumnezeu pentru inima noastra: “Eu, Domnul, cercetez inima si rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtarea lui, dupa rodul faptelor lui”(Ier. 17: 10).

Inima este si izvorul iubirii si mesagerul Adevarului, atunci cand omul se reintegreaza in credinta mantuitoare si datatoare de viata, cand Duhul lui Dumnezeu stapaneste peste ea.

Un om cu o inima indumnezeita prin Duhul Sfant va avea si firea sfintita, iar roadele vor aparea ca poamele unui pom al Vietii: Dragostea, Bucuria, Pacea, Indelunga Rabdare, Bunatatea, Facerea de Bine, Credinciosia, Blandetea, Infranarea poftelor…

Crestinul cu inima curata si sfanta este cel ce transforma plumbul greu al dorintelor si argintul viu al mintii in aurul intelepciunii credintei, trecand prin focul purificator al iubirii, cu sufletul: bobocul de floare, in soare gata sa rodeasca in spirala de lumina divina, gata sa se inalte dincolo de nori…

Sursa Clipa.com SUA

 

V-ar putea interesa şi aceste articole