Știați că Nadia Russo…

0
282
nadiaOriginară din Tver, de lângă Moscova, fiică de general ţarist (Evgheni Brjozovski, mort în 1917), orfană de mamă la 11 ani, Nadia Russo (1901-1988) avea să fie salvată din calea bolşevicilor de către ordonanţa tatălui ei, care o va aduce în Basarabia, la nişte rude din Chişinău.

Aici, în 1925, se mărită cu moşierul Alexandru (Sașa) Russo, ceva mai în vârstă decât ea. Din 1932 până în 1934, Nadia frecventează cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Roșie, la Chișinău. Cam în aceeași perioadă urmează școala de Belle Arte. În 1935, lăsându-l pe moşierul ei în compania menajerei, tot o tânără rusoaică, Nadia Russo ajunge la Bucureşti, în capitala regatului, interesată fiind să urmeze cursurile Şcolii de pilotaj „Ing. Mircea Cantacuzino”.

Un an mai târziu, Nadia obţinea documentul ce o situa pe locul 11 în seria aviatoarelor cu brevet românesc (şi nr. 118 per total). In 1938 făcea deja senzaţie la mitingurile aeriene cu avionul ei personal marca Bücker 131 Jungmnnn, cumpărat în 1937.

În anul 1938, la manevrele militare de aviație, care s-au desfășurat la Galați,au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviației române cinci aviatoare: Marina Știrbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duțescu și Irina Burnaia, pilot de legătură. Cele cinci avioane au corespuns misiunilor încredințate.

Când a început cel de-al doilea război mondial, Nadia Russo a participat în cadrul Escadrilei Albe la luptele de pe frontul de est.

Ea este înființată în 25 iunie 1940 și “botezată” astfel de către scriitorul și ziaristul italian Curzio Malaparte. Misiunea lor era de a evacua răniții. Nadia Russo a luat parte din prima zi la campania Basarabiei, după ce România intră în război împotriva Uniunii Sovietice.

escadrila

Participă, în continuare, la campania Odessei, până în noiembrie, zburând de pe aerodromul Tighina până aproape de linia frontului, la punctele de unde prelua răniții pentru a-i transporta înapoi la spitalele militare de la Tighina sau direct la București.

Din august până în octombrie 1942, tânăra aviatoare va lua parte la campania Stalingradului, în cadrul Escadrilei Sanitare, denumită acum Escadrila 108 Transport Ușor. Avioanele acționau de pe aerodromul de la Kotelnikovo, la 60 km de Stalingrad.

Din cauza condițiilor deosebit de grele în care locuia, Nadia s-a îmbolnăvit.

Ea a plecat la un moment dat la spitalul de la Nicolaev.

Revenită în zona frontului, se mută cu întreaga escadrilă la Plodovitoje, unde aerodromul este sistematic atacat de sovietici.

În ianuarie 1943, RWD-urile revin pe aeroportul Băneasa. Pentru tinerele aviatoare, campania Stalingradului se terminase. A fost ultima la care a participat Nadia Russo: în mai 1943 se va retrage dîn motive de sănătate. Avea 42 de ani.

6pilotiiromaniei

După război, norocul i-a arătat Nadiei Russo reversul medaliei. Implicată în procesul ofițerilor aviatori, care au avut contacte cu militarii englezi din Comisia Aliată de Control, Nadia Russo este arestată și condamnată în 1951 la șapte ani de închisoare. Din acestia va ispăși doar șase și alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Lătești (Bărăgan).

Se va recăsători mai târziu cu un alt bătut de soartă, Guy Bossy; va trăi de azi pe mâine (la un moment dat ca simplă muncitoare la o fabrică de lădiţe pentru fructe); se va îmbolnăvi grav; într-o zi de iarnă, la 19 ianuarie 1988, se va ridica la cer pentru totdeauna. Zburase per total circa 1.500 de ore pentru România.

Sursa: timpul.md

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here