Știați că ispitele vin din opt direcții?

0
417
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

ispitaSă cunoaștem meștesugul războiului nevăzut și să vedem din câte părți suntem atacați în lupta noastră duhovnicească de fiecare ceas și minut. Și, fiindcă nu tot cel ce se luptă se încununează, avem trebuință de mare trezvie și grijă în toată vremea asupra luptelor celor de gând și asupra dracilor care ne dau război, ispitindu-ne din cele opt părți: din spate, din față, din stânga, din dreapta, de sus, de jos, dinăuntru și dinafară.

Ispita din spate

Diavolul îți aduce aminte păcatele pe care le-ai făcut înainte, ca să-ți spurce mintea cu ele; poate ai înjurat, poate ai desfrânat, poate ai furat, și tu te-ai lăsat de ele, dar el ți le-aduce iar aminte. Memoria noastră este ajutată de imaginație la relele pe care le-am făcut, când ne-am petrecut viața fără grijă și fără paza minții. Care-i scopul lui? Să-ți aduci aminte de ele, poate le vei mai face. Când vezi că diavolul ți-aduce în minte gândurile care le-ai părăsit și păcatele care nu le-ai mai făcut, să știi că te ispitește din spate, cu cele ce le-ai uitat. El nu vrea să le uiți, el vrea să ți le amintească, ca să te ispitească cu ele.

Ispita din față

Când ne tulburăm cu mintea pentru cele ce închipuim că vor veni asupra noastră, suntem ispitiți din fată. „Măi, am să îmbătrânesc; o să vină o boală; o să vină un război; o să vină o foamete; o să vină un potop; cutare mă pândește, are să-mi facă rău; o să-mi iasă înainte, o să-mi fure…”, și începi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu că or să vină asupra ta. Și te tulburi degeaba, că nimeni nu știe ce are să fie. Dar vrăjmașul, ca să nu fii liniștit, îți dă tot felul de gânduri.Aceste închipuiri le aduce vrăjmașul în mintea noastră cu scopul de a ne tulbura și a ne înspăimânta de cele pe care le credem că vor veni asupra noastră. La aceste ispite avem cuvântul Mântuitorului: Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

Ispita din stânga

De câte ori vom cunoaște și totuși ne vom lăsa momiți de el și îl vom lucra cu mintea, cu cuvântul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stânga. Eu știu că-i păcat să mănânc mult, dar mănânc mult; eu știu că-i păcat să beau, dar beau; eu știu că-i păcat să urăsc pe cineva, dar urăsc; eu știu că-i păcat să vorbesc de rău, dar vorbesc; eu știu că-i păcat să țin minte răul, dar țin minte; eu știu că-i păcat să fiu desfrânat sau să fur sau să înjur sau să fumez, dar mă las biruit și fac aceste păcate. Așa suntem ispitiți din stânga, prin chipul cel arătat al răutății.

Ispita din dreapta

Ispita din dreapta este de două feluri. Prima este atunci când credem în visuri sau vedenii și, crezând în ele, suntem înșelati de draci. Dracii se fac în chipul lui Hristos, în chipul Maicii Domnului, în chip de ierarhi, în chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: Satana se preface în chip de înger al luminii. Dacă credem în aceste năluciri și visuri suntem ispitiți din dreapta. Iarăși, este ispită din dreapta, atunci când facem fapta bună cu scop rău și nu spre slava lui Dumnezeu, și n-avem smerenie; când zidim pe temelie de umbră.

Ispita de sus

Ispita de sus este tot de două feluri. Când începem o nevoință mai presus de puterea noastră fizică sau intelectuală. Nevoința trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Nimeni nu are voie să ia o nevoință mai presus de puterea lui. Marele Vasile spune: „Măsura înfrânării se ia după măsura puterii fiecăruia”. Nu toți pot să postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă milostenie. Fiecare după măsura și după puterea lui să facă fapte bune. Când ai luat o nevoință mai presus de putere diavolul râde de tine. Știi cum este? Ca și cum ai lua un sac greu, care nu-l poți duce deloc; îl duci oleacă și-l lași jos mai încolo. Ispita de sus mai este și atunci când iscodim Sfintele Scripturi mai presus de puterea înțelegerii noastre. Sfântul Apostol Pavel spune: „Cât ați fost prunci, v-am hrănit pe voi cu laptele cel cuvântător al Evangheliei, că nu erați în stare să mâncați hrană vârtoasă”. Iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu spargeți oasele Scripturii, având dinții înțelepciunii de lapte!” Că vrem să ne băgăm la lucruri care nu le înțelegem și care nu le-am citit la Sfinții Părinți și n-au tâlcuirea celor mai mari teologi ai lumii. O iscodire ca aceasta vine din mândrie și, dacă cineva nu se va smeri, ajunge la nebunie, la hulă și la eres. Cu ispita de sus au fost înșelați toți sectarii, toți ereticii de la începutul lumii, că au vrut să înțeleagă Scripturile după mintea lor. Sfânta Scriptură este un izvor fără de fund, pentru că este înțelepciunea lui Dumnezeu. Scriptura este ca o mare care nu are fund. Dacă eu nu știu să înot și mă bag în mare, nu-i de vină marea că mă înec; eu, obraznicul și îndrăznețul, m-am băgat într-o apă mai adâncă decât mine și m-am înecat. Sfântul Grigorie Teologul a asemănat iscodirea Sfintelor Scripturi cu o prăpastie, zicând: „Și privirea la cele înalte fără de frâu, poate să ne dea nouă brânci în prăpastie”. De aceea iscodirea Sfintelor Scripturi mai presus de înțelegerea noastră este ispită de sus.

Ispita de jos

Este atunci când nu vrem să facem fapta bună după puterea noastră. Eu aș putea să postesc până seara, dar mă lenevesc. Eu aș putea să fac milostenie mai multă, dar mă zgârcesc. Eu aș putea să fac metanii mai multe, dar nu fac. Eu aș putea să priveghez mai mult; dar nu mă rog, și mă las, vorba țăranului, pe tânjală. Când nu ne ridicăm cu lucrarea faptei bune, după puterea noastră, până la nivelul la care suntem datori să ne ridicăm, suntem ispitiți de jos, adică ne trage diavolul în jos de la măsura de la limita faptei bune, care suntem datori s-o lucrăm.

Ispita din afară

Ispita din afară vine cu cele cinci simțiri, adică prin vedere, auz, gust, miros și pipăire – care se numesc de Sfinții Prooroci ferestre ale sufletului. Prin aceste cinci simțiri, omul primește mari păcate în sufletul lui, dacă nu are trezvia atenției și paza minții. Cele cinci simțiri sunt cinci șipote firești ale noastre, prin care diavolii toarnă în sufletul nostru tot felul de patimi și răutăți. Mai folosesc diavolii o altă ispită mai mare decât cele cinci simțuri: imaginația. Imaginația este mai subțire ca rele cinci simțuri, dar este mai groasă decât mintea. Imaginația mai este numită și simțire de obște. Ea nu-i dă război sufletului în vremea ispitei numai cu cele ce a văzut, ci și cu cele ce a auzit, și cu cele ce a gustat și cu cele ce a mirosit și cu cele ce a pipăit. Cu toate îi dă război sufletului. Ea prinde cele cinci simțiri și dă război sufletului. De aceea este mai greu să păzești imaginația decât cele cinci simțiri, decât însăși mintea.

Ispita dinăuntru

Dinăuntru ies toate păcatele noastre, adică din inimă, cum a zis Mântuitorul la Apostoli: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om – atunci era vorba de spălatul mâinilor –, ci ceea ce iese. Că aceea ce iese, iese din inimă. Din inimă ies preacurviile, uciderile, mândria, jignirile; ca dintr-un iad ies din inima noastră, și de aceea, oricând ies acestea din inima noastră, suntem ispitiți cu ispita dinăuntru. Sfântul Clement spune: „Pune pe gând străjer la poarta inimii tale, ca să nu primească nici pe cele ce vin din afară, nici cele ce ies dinăuntru!” Să le oprești pe cele ce ies dinăuntru cu rugăciunea „Doamne Iisuse”; să le oprești pe cele ce vin din afară cu cugetarea la muncile iadului, la fericirea raiului, la rugăciune și la celelalte fapte bune.

 „Ne vorbește Părintele Cleopa”  – vol.6

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here