Steaua destinului- Părintele Arsenie Boca

0
253
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

descărcare (1)”O stea răsare din Iacov.” (Numeri 24, 17).

”Am văzut steaua Lui” (Matei 2,2).

Venirea lui Iisus în lume e pecetea de taină scrisă pe istoria de extaz a 37 de secole. Atâta a fost așteptat Iisus în Israil.

De mai multe ori și-au schimbat țarea și numele ei. De mai multe ori și-au schimbat numele neamului; ba odată și religia se clatină, dar așteptarea lui Mesia era o făclie de taină ce se transmitea din neam în neam. Descrierea vremii lui Mesia, strălucirea împărăției mesianice, era adusă aminte în fiecare veac poporului de oameni luminați, care au fost profeții. Însuși Mesia a fost descris cu de-amănuntul, și Sfintele Scripturi ale profeților supraviețuiau mărturie până la plinirea vremii.

Israil era destinat de Dumnezeu să fie un popor întreg de apostoli ai Mântuitorului în lume. Aceasta era steaua destinului său. Ceea ce Avraam a fost în pământul pribegiei sale, ceea ce Iosif a fost în Egipt la curtea lui Faraon, și Daniel la curțile din Babilon, aceea trebuia să fie tot poporul evreu pentru toate neamurile pământului.

Acesta-i sensul mesianic, sensul de destin al Cuvântului lui Dumnezeu către Patriarhul Avraam: ”Și se vor binecuvânta prin neamul tău toate neamurile pământului” (Facere 12, 2-3) și cuvântul către Isaia – ”Casa mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile.” (Isaia 56,7).

Ei erau destinați – ”aleși”- să fie norul de martori ai lui Iisus în lume, și aceasta cu atât mai vârtos cu cât toată coloana de strămoși a crezut nestrămutat în steaua destinului neamului. Credința într-un viitor garantat de Dumnezeu, într-un Om al viitorului în care să se împlinească proorociile era nota cea mai caracteristică a acestui popor ales.

De aceea, în afară de iudaism nicio altă religie nu făcea prozelitism. Ei o făceau din fire; prin ei așteptau și păgânii nașterea Izbăvitorului.

Sfântul Apostol   Pavel definind credința și făcând un larg pomelnic de strămoși, care au ilustrat-o cu viața șor, la urmă dezleagă taina neamului de martori. Iisus e ”începătorul și plinitorul credinței”. Deci steaua destinului strămoșilor, era ”Steaua Lui”. Iată idealul pribegilor de pe pământ, primă moștenire de preț în inima urmașilor, din neam în neam, ideal al sfintei făgăduințe a venirii Mântuitorului, pentru care Biserica creștină i-a trecut printre sfinți. Un ideal sfânt trăit te face sfânt, o stea a urmașilor.

Și nu e decât o singură tristețe: aceea de a nu fi stea – de a nu fi ”sfânt”. Printr-o neînchipuită lucrătură a întunericului, însă, poporul lui Israil trăiește și tristețea aceasta. Căci la venirea Mântuitorului, așa cum a venit – învăluit de sme renie – poporul acesta și-a răstălmăcit destinul. Israil nu I-a făcut Lui absolut nicio primire. Și doar le era în ochi Sfânta Fecioară Maria, cu care au făcut unica excepție în toată istoria lor – de a o aduce în Sfânta Sfintelor, în care a stat 12 ani.

Magii, înțelepții Răsăritului, căutători și ei de Dumnezeu, conduși de ”Steaua Lui”, dădură pe la Irod Idumeul, regele Israilului, întrbând de Pruncul ce s-a născut, ca dovadă că pe umerii Lui atârnă destinul mântuirii tuturor neamurilor pământului. La auzul acestei vești, Irod, în loc să se bucure și tot Ierusalimul să se bucure împreună cu el, ”s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el”. Drept aceea, adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, cercetă de la ei unde are să se nască Hristos? Atunci ei răspunseră: ”În Betleemul Iudeii, precum este scris!. Acesta e soborul care a răstălmăcit destinul lui Israil.Irod, văzând că magii nu l-au băgat în seamă, și că au ținut (au considerat) Pruncul mai mare ca el, a pus mâna pe sabie împotriva destinului.

Soborul a fost inexistent (nu s-a opus).

”Întru ale Sale a venit și ai Săi nu L-au primit”. (Ioan 1, 11).

Care este explicația, dacă este vreo explicație?

Mai întâi explicația istorică:

Interesul bevreilor era să scape urgent poporul de sub stăpânirea romană. Potrivit acestui interes politic erau interpretate și proorociile. Astfel, Mesia era identificat după profețiile care cuprindeau a doua Lui venire, venirea în slavă, și erau refuzate cele în care Mesia era ”Omul durerii”. (Isaia 53, 3)

Deci pe primul plan al așteptărilor lui Israil nu erau adevărul și desăvârșirea interioară a omului, care se puteau câștiga foarte bine și sub stăpânirea romană- ba chiar cu atât mai asigurat – ci așteptau omul care să ridice stăpânirea politică a lui Israil asupra tuturor celorlalte neamuri, iar în materie de religie, monopolizarea ei și a adevărului.

Nu așteptau împărăția lui Dumnezeu, ci așteptau de la Dumnezeu împărăția lor.

Hristos,  Domnul, în istorie, Martori și mărturisiri, Tipărită în zilele Părintelui nostru Justin Pârvu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here