Statutul social al femeii in istoria lumii

Viata sociala

Viata sociala

Viata sociala a permis de-a lungul timpului, In Egiptul Antic sau in Grecia Antica, ca femeia sa aiba anumite drepturi, dar mult mai multe restrictii. Statutul sau social a variat de la o epoca la alta si ea de multe ori a fost privita ca o fiinta slaba la minte si la trup. Desi femeile expuse in literatura ca personaje celebre  nu aveau ocupatii grele, majoritatea femeilor din Antichitate sau Evul Mediu, munceau mult si pe bani putini. Statutul lor era dictat de munca pe care o faceau sau de familia in care se nasteau. Femeile se casatoreau dupa varsta pubertatii  si datorita faptului ca moartea pandea de dupa colt, natalitatea trebuia sa creasca. Aceasta era legea supravietuirii in acele timpuri.

Viata sociala
Viata sociala

 Femeile in Egiptul Antic

Pozitia sociala a femeii in Egiptul antic era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, insa ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului.

Chiar daca barbatul era considerat capul familiei, femeia era tratata mult mai bine comparativ cu celelalte civilizatii antice: egiptencele aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Femeii ii era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala si putea chiar sa conduca tara.

Avand dreptul sa detina cladiri si proprietati, femeile nu erau dependente de sotul lor din punct de vedere economic. Ele aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori. Bineinteles, ele aveau si responsabilitatile ce decurgeau din aceste drepturi.

Tainele societatii din Egiptul Antic

Necunoscandu-se nici o forma de ceremoniere a casatoriei din acea vreme, se presupune ca barbatul si femeia deveneau sot si sotie atunci cand hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis, iar divortul era un fapt obisnuit asemenea recasatoririi.

Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative, in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte.

Viata sociala in Roma Antica
Viata sociala in Roma Antica

Femeile In Roma Antica

In legislatia romana, dupa casatorie, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului. De abia in secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate.

Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor.

Viata sociala in Evul Mediu
Viata sociala in Evul Mediu

Femeile in Grecia Antica

In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele.

Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei.

Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic.

Femeile Evului Mediu 

Au fost renumite  ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele.

In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata pe femei ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor.

La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine si torceau. Atat femeile casatorite cat si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai multe locuri, deoarece erau platite mai putin decat barbatii.

Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat.

Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant, pentru a se intretine.

Ionela Moldovanu