Spovedania copiilor noştri depinde de noi

0
159

spovedania copiilorPărinţii care au cunoscut din experienţa proprie cât este de mare lucrarea milostivirii lui Dumnezeu în Sfânta Spovedanie, cu siguranţă vor dori să-i apropie şi pe copiii lor de această Sfântă Taină. Dar ceea ce trebuie să afle aceşti părinţi este că de ei depinde felul în care copiii lor se vor spovedi. Iată de ce.Duhovnicul, cu harul lui Dumnezeu, iartă şi dezleagă greşelile  mărturisite, dar nu cunoaşte atât de bine sufletul copilului precum îl cunosc părinţii lui. Copiii obişnuiesc să le mărturisească zilnic părinţilor tot ce fac, tot ce gândesc, tot ce aud, tot ce plănuiesc. Din firea lor sinceră şi curată, copiii tind să facă zilnic o „spovedanie” către noi. Din acest punct de vedere, mărturisirea corespunde unei nevoi fireşti a omului de a-şi împărtăşi toate simţirile. Ceea ce putem face este, în primul rând, să ne străduim să menţinem cât mai strâns această relaţie cu copiii noştri, căci altfel aceştia fie se vor închide sufleteşte, fie vor căuta pe altcineva care să-i asculte – şi cine ştie dacă vor nimeri pe mâini bune… Şi chiar dacă noi, părinţii, nu avem harul iertării şi al dezlegării păcatelor, în schimb putem avea, din darul lui Dumnezeu, harisma sfatului.

În al doilea rând, trebuie să învăţăm să primim cu sufletul deschis tot ceea ce copiii ne mărturisesc – ca şi cum ei ar deşerta dintr-o desagă toate câte le au, şi bune şi rele, de-a valma. Să nu-i repezim, să nu le tăiem vorba. Apoi, cu înţelepciune şi cu răbdare, când simţim că este timpul cuvenit, să le aşezăm pe toate la locul lor: cele bune la un loc, iar cele rele, care sunt de lepădat, deoparte, explicând copiilor de ce nu sunt bune. Este foarte important să facem aceasta învăluind cuvântul nostru cu multă dragoste. Niciodată să nu-i vorbim copilului despre greşelile lui fiind cuprinşi de mânie, căci cuvântul spus la mânie are o încărcătură de energie negativă care face mult rău, mai ales într-un suflet atât de fraged. Sufletul copilului este ca o grădină plină de flori. Când în ea va răsări vreo buruiană, nu se cade să intrăm cu bocancii ca să o smulgem… Dimpotrivă, o vorbă spusă cu iubire are putere să schimbe un suflet:„Cu un cuvânt rău îl faci rău şi pe cel bun, iar cu un cuvânt bun îl faci bun şi pe cel rău”. Părintele Stăniloae scria că „dacă toţi oamenii ar iubi pe un om rău, acela ar înceta să mai fie rău”. Aşa putere are dragostea! Să iubeşti un copil cuminte şi ascultător în toate nu e mare lucru. Dar să iubeşti din toată inima şi neabătut un copil care îţi pune mereu răbdarea la încercare, aceasta numai dragostea părintească o poate face. Şi poate că ne-ar fi mai uşor să răbdăm şi să iertăm, dacă am fi conştienţi că multe din purtările copiilor sunt urmările propriilor noastre păcate nemărturisite sau neispăşite, pe care le-am transmis copiilor ca moştenire genetică. Aşa că, deşi nu este uşor, trebuie să ştim că este absolut necesar să păstrăm legătura de sinceritate cu copiii noştri, rămânând mereu în duhul dragostei.

Iar dacă uneori simţim că răbdarea ni se termină, să o cerem de la Maica Domnului, căci bogăţia darurilor ei nu se împuţinează niciodată. Primind mărturisirea zilnică a copiilor, va trebui apoi, cu mult discernământ, să-i ajutăm să conştientizeze greşelile şi să dorească să nu le mai facă. Nu le putem vorbi prea mult despre o Taină atât de mare cum este Sfânta Taină a Mărturisirii. Dar le putem spune că, la Botez, sufletul lor s-a îmbrăcat într-o cămaşă albă, ca a îngerilor, pe care greşelile şi răutăţile o murdăresc, iar la Spovedanie se spală toate aceste pete de pe ea. Puterea acestei comparaţii va fi cu atât mai mare, cu cât copilul va fi deprins să iubească şi să caute curăţia şi în ţinuta exterioară, a trupului şi a hainelor.

Încă de la prima Spovedanie, copilul trebuie să ştie că greşelile nu le mărturiseşte preotului, ci Mântuitorului Hristos. Oricât ar fi de minunat părintele duhovnic, copilul trebuie să se lege în primul rând de Dumnezeu prin Spovedanie. Altfel, când împrejurările vieţii se vor schimba, despărţirea de părintele duhovnic îi poate provoca adevărate crize sufleteşti. Mai trebuie să ştim că singuri, copiii nu pot discerne ce este bine şi ce este rău. De aceea, conţinutul spovedaniei lor este practic determinat în mare măsură de discuţiile zilnice pe care le au cu părinţii lor. Astfel, rolul nostru este covârşitor, în primul rând prin exemplul personal pe care-l oferim, şi apoi prin cele ce-I învăţăm. De noi depinde felul în care copiii noştri se vor spovedi. O modalitate de a-i îndruma este prin lectura unor povestioare simple, cu caracter moral, în care este pus faţă în faţă binele şi răul. În schimb, nu se recomandă deloc a-i oferi copilului să citească îndreptare de spovedanie, deoarece cu siguranţă va afla de acolo despre păcate de care nici nu ştia că există sau pe care nici nu le înţelege.

Să nu uităm că la Spovedanie, copiii stau numai câteva minute, dar cu noi, părinţii lor, sunt mai tot timpul. Aşa se face că rolul nostru în educarea conştiinţei morale a copiilor este cu mult mai mare decât am putea crede. Şi, pentru a-şi putea îndeplini în mod responsabil această înaltă menire, părinţii trebuie să aibă ei înşişi o conştiinţă limpede, curată, sinceră faţă de Dumnezeu, pe care să o verifice mereu cu o altă conştiinţă, mai luminată decât a lor. Şi aşa… lumină din lumină se aprinde, ca să lumineze toată lumea.

Sursa: familiaortodoxa.ro

 Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here