Spiritul şi ştiinţa

0
113
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

_Awesome-NatureCel mai frumos şi mai profund sentiment pe care îl putem trăi este senzaţia a ceva miraculos. Aceasta este puterea ştiinţei adevărate.

Albert Einstein

 Am făcut cale lungă de la Capitolul 1, când m-am întâlnit cu studenţii mei panicaţi şi mi-am început călătoria către Noua Biologie. Însă, pe parcursul cărţii, nu m-am îndepărtat prea mult de tema pe care am prezentat-o în primul capitol – anume, că celulele inteligente ne pot învăţa cum să trăim. Acum, că ne aflăm la sfârşitul cărţii, aş vrea să vă explic cum m-a transformat studiul celulelor, într-o persoană spirituală. De asemenea, vreau să vă mai explic şi de ce sunt optimist cu privire la soarta planetei noastre, deşi admit că, uneori, este greu să-ţi păstrezi optimismul, atunci când citeşti ziarul.

Mi-am separat special discuţia despre Spirit şi Ştiinţă, de capitolele precedente ale cărţii, intitulând această secţiune Epilog. în general, un epilog este o secţiune scurtă, la sfârşitul unei lucrări, care detaliază soarta personajului acesteia… în cazul de faţă, moi.  Atunci când ideile din care a izvorât această carte mi-au apărut în minte prima oară, acum douăzeci de ani, am văzut în ele ceva atât de profund, încât mi s-a transformat imediat viaţa. în prima clipă de mare „aha!”, creierul meu s-a desfătat cu frumuseţea noii viziuni asupra mecanicii membranei celulare. Câteva clipe mai târziu, am fost cuprins de o bucurie atât de profundă şi de vastă, încât mă durea inima, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Mecanica noii ştiinţe mi-a dezvăluit existenţa esenţei noastre spirituale şi caracterul nostru nemuritor. Pentru mine, concluziile au fost atât de lipsite de ambiguitate, încât am trecut instantaneu de la necredincios, la credincios.

Ştiu că, pentru unii dintre voi, concluziile pe care urmează să le prezint în această secţiune sunt prea speculative. Concluziile trase în capitolele anterioare ale cărţii se bazează pe un sfert de secol de studiu asupra celulelor clonate şi pe uimitoarele noi descoperiri, care rescriu modul în care înţelegem misterele vieţii. Concluziile pe care le înaintez în acest Epilog se bazează şi ele pe pregătirea mea ştiinţifică şi ele nu apar dintr-un impuls de credinţă religioasă. Ştiu că oamenii de ştiinţă convenţionali poate se dau la o parte, cu timiditate, din faţa lor, pentru că ele implică Spiritul – însă sunt sigur pe mine când le prezint, din două motive.

Unul este o regulă filosofică şi ştiinţifică, cunoscută ca briciul lui Occam. Această regulă spune că, atunci când sunt disponibile mai multe ipoteze pentru a explica un fenomen, ipoteza cea mai simplă şi care explică cele mai multe dintre observaţii este ipoteza cea mai probabilă şi ar trebui luată în considerare prima. Noua ştiinţă despre membrană – creierul magic – alături de principiile fizicii cuantice, ne oferă cea mai simplă explicaţie, valabilă nu doar pentru ştiinţa medicinii alopate, dar şi pentru filosofía şi practica medicinii complementare şi a vindecării spirituale. De asemenea, după mulţi ani în care am aplicat personal ştiinţa prezentată în această carte, pot să-i confirm puterea de a schimba vieţi.

Cu toate acestea, admit că, deşi ştiinţa m-a dus la momentul meu euforic de revelaţie lăuntrică, experienţa a semănat cu convertirile instantanee, descrise de mistici. Vă amintiţi de povestea biblică despre Saul, care a fost doborât de pe cal, de un trăsnet? Pentru mine nu a existat niciun trăsnet care să se pogoare din cerurile Caraibelor. Însă am dat buzna în biblioteca facultăţii, cu o privire de nebun în ochi, pentru că natura membranei celulare – despre care „descărcasem” informaţii în conştienţa mea, în orele mici ale dimineţii – m-a convins că suntem fiinţe spirituale nemuritoare, care existăm separat de corpurile noastre. Am auzit o voce lăuntrică de necontestat, care m-a informat că duceam o viaţă ce nu se baza numai pe premisa falsă că genele controlează sistemele biologice, ci şi pe premisa falsă că noi luăm sfârşit, atunci când corpul nostru fizic moare. Am petrecut ani întregi studiind mecanismele de control molecular din corpul fizic, iar în momentul acela de graţie, mi-am dat seama că „comutatoarele” proteinice care controlează viaţa sunt pornite şi oprite în primul rând de semnalele care vin din mediu… din Univers.

S-ar putea să vă surprindă că ştiinţa a fost cea care m-a condus la acel moment de revelaţie spirituală lăuntrică, în cercurile ştiinţifice, cuvântul „spirit” este primit cu tot atâta căldură ca şi cuvântul „evoluţie”, în cercurile fundamentaliste. După cum ştiţi, spiritualiştii şi oamenii de ştiinţă abordează viaţa în moduri foarte diferite. Pentru spiritualişti, când viaţa o ia razna, ei îl invocă pe Dumnezeu, sau vreo altă forţă invizibilă, ca să-i ajute. Pentru oamenii de ştiinţă, când viaţa o ia razna, aceştia dau fuga la cabinetul doctorului, ca să primească o pastilă. Nu pot face nimic, fără să ia un medicament.

Faptul că ştiinţa este cea care m-a condus la o revelaţie spirituală este specific, pentru că cele mai recente descoperiri din fizică şi din cercetările în domeniul celulelor stabilesc noi legături între lumea Ştiinţei şi cea a Spiritului. Aceste tărâmuri au fost separate, cu secole în urmă, în vremurile lui Descartes. Dar eu cred cu adevărat că numai atunci când Ştiinţa şi Spiritul se vor reuni, vom putea avea mijloacele pentru a crea o lume mai bună.

Bruce H. Upton, PhD, Biologia credinţei

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here