Specificul mâniei în relaţia conjugală

0
48
Translate in

În relaţia conjugală, între manifestări directe de mânie pot fi numite ridicarea vocii, schimbarea tonului, iritarea, ironia, sarcasmul şi jignirile directe, nedisimulate. Nu vă simţiţi în stare să rezolvaţi problema în mod rapid şi constructiv, şi utilizaţi mânia ca pe o „artilerie grea”.

Ţipatul la copii sau ignorarea lor, dorinţa de a-i priva de un lucru care pentru ei are importanţă şi pe care îl doresc, sunt manifestări indirecte ale mâniei. Totodată, deosebit de frecvent o „încasează” copilul care seamănă cu soţul mai mult decât ceilalţi.

Sunteţi supărate pe soţ, dar le daţi la fund copiilor sau vă apucaţi să bateţi carnea de şniţele cu atâta înverşunare, că zboară fărâme de came prin toată bucătăria.

Soţul e supărat pe soţie, însă de ciudă îi trage un picior pisicii nevinovate, care i-a venit la îndemână…

Enervarea poate fi redirecţionată spre propriul interior, aducând sufletului omenesc daune serioase. O astfel de reacţie este caracteristică mai degrabă pentru oamenii cu o marcată componentă introvertă, adică pentru flegmatici şi melancolici.

Formele indirecte de manifestare a mâniei trebuie cunoscute, fiindcă ele, chiar nefiind exprimate în exterior, pot submina relaţiile familiale.

O formă clasică a fugii de mânie este refugierea în Internet sau în spaţiul TV, într-o „altă” realitate, artificială.

Unii preferă jocurile online, alţii se plâng de bărbaţi pe forumurile de dame, alţii împărtăşesc cu pasiune detaliile certurilor cu propria mamă…

În aceste condiţii nu au loc nici un fel de activitate folositoare, nici un fel de schimbări pozitive şi de progrese în bine, iar copiii se fac mari, si cu cât mai tensionată devine relaţia conjugală a părinţilor, cu atât ei suferă mai mult.

“Enervarea”, Ecaterina Burmistrova. Traducător: Adrian Tănăsescu-Vlas. Bucureşti: Editura Sophia, 2017