Prima sondă acustică funcţională a fost inventată de Reginald Aubrey Fessenden, în 1914.
Reginald Fessenden
După scufundarea Titanicului în 1912, după ciocnirea cu un aisberg, Reginald Fessenden, un inginer canadian, a propus să se utilizeze unde sonore pentru a se cerceta împrejurimile unui vas pe mare. Sunetul călătoreşte în apa mării cu o viteză de aproximativ 1350 de metri pe secundă, ceea ce înseamnă că poate detecta într-o secundă un aisberg aflat la 675 de metri depărtare. Ȋn acel timp, Titanicul ar mai fi înaintat numai 14 metri. Ȋn teorie, aşadar, o explorare cu unde sonore putea depista un aisberg suficient de devreme pentru a se lua măsuri de evitare.
În practică, experienţele de căutare sonică a aisbergurilor efectuate în 1914 au scos la iveală unele probleme. Proprietăţile apei de mare se modificau cu adâncimea, iar sunetul urma traiectorii curbe care erau mai complexe decât crezuse inventatorul.
Tehnologia sondării acustice.
Nedescurajat de aceste încercări nereuşite, Reginald Fessenden a hotărât să îndrepte undele sonore în jos, şi nu înainte. A trimis impulsuri sonore scurte şi a observat cum se întorc ecourile, unul după altul. Din acest experiment întâmplător s-a născut tehnologia sondării acustice. Timpul scurs între trimiterea semnalului sonor şi primirea ecoului putea indica, în urma unui calcul, adâncimea apei. Dacă un vas traversa oceanul, se putea face înregistrarea continuă a adâncimii. Efectuând măsurătorile după o grilă prestabilită, s-a putut întocmi o hartă tridimensională a fundului oceanului.
Sonda acustica a fost lansate pe piaţă în anii 1920.
Ȋn 1922, USS Stewart a fost echipat cu o sondă acustică Hayes, proiectată de Harvey Hayes, din marina americană. Stewart a realizat o cercetare amănunţită Atlanticului de Nord. În 1923, tot cu ajutorul unei sonde acustice Hayes, s-au întreprins şi măsurători geodezice ale Pacificului de Nord. În cursul acestei acţiuni, s-au comparat adâncimile măsurate cu vechea metodă de sondare cu cele date de noua modalitate acustică, la adâncimi de 200 până la 8000 de metri. În acest fel s-a putut determina cu exactitate valoarea vitezei sunetului în apă, ceea ce a mărit şi mai mult precizia sondării acustice. Tot mai multe vase de cercetare au fost echipate cu sonde acustice.
Cu ajutorul acestor noi sonde acustice a devenit deodată posibilă realizarea unor hărţi extrem de precise ale fundului mării. Au devenit vizibile, în mare detaliu, întregi peisaje scufundate. Noile informaţii au adus cu ele şi o nouă perspectivă asupra proceselor planetare.
Invenţii care au schimbat lumea, Rodnei Castleden
Jurnal Spiritual
