Atitudinea faţă de odihnă

0
443

somnulPărinţii Deşertului erau buni cunoscători ai Scripturii şi a psihismului uman: somnul sau mai bine zis calitatea somnului este legată de calitatea şi cantitatea muncii de peste zi, de cantitatea şi calitatea hranei precum şi de liniştea gândului şi lipsirea de griji. Dar aşa cum am văzut şi la hrană, şi la băutură, aceştia făceau şi din somn un mijloc de asceză, poate unul dintre cele mai grele, dar fără a uita de măsura socotinţei.

Să redăm câteva din apoftegmele referitoare la somn:

Avva Arsenie: “spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, că toată noaptea petrecea priveghind; când voia să doarmă dimineaţa pentru nevoia firii, zicea somnului: vino rob rău; şi aţipea puţin, şezând şi îndată se scula”. (Arsenie, 14); sau “zis-a avva Arsenie, că de ajuns este călugărului să doarmă un ceas, de va fi nevoitor” (Arsenie, 15); şi “povestit-a iarăşi avva Daniil pentru avva Arsenie, că odată el a chemat pe părinţii mei; adică pe avva Alexandru şi pe Zoil şi smerindu-se pe sine a zis: fiindcă dracii se luptă cu mine şi nu ştiu de mă luptă în somn, deci în noaptea aceasta osteniţi-vă cu mine şi păziţi-mă, dacă dormitez la priveghere.

Şi au şezut unul de-a stânga lui şi altul de-a dreapta, de cu seară, păstrând tăcere. Şi spuneau părinţii mei, zicea avva Daniil, că noi am adormit şi nu ne-am sculat; nu l-am simţit pe el dacă dormitează. Şi către dimineaţă Dumnezeu ştie, de la sine a făcut ca să socotim că a adormit; sau cu adevărat firea somnului a venit  a suflat trei suflături şi îndată s-a sculat. EL  zicând: am dormit cu adevărat? noi am răspuns. Nu ştim!” (Arsenie, 43)

Avva Visarion: “zis-a avva Visarion: 40 de zile şi de nopţi am petrecut în mărăcini, stând, nici dormind” (Visarion, 6)

Avva Theodor al Fermei: “zis-a iarăşi: mulţi în vremea aceasta au ales odihna mai înainte de a le-o da lor Dumnezeu”. (Theodor al Fermei, 15)

Avva Theodor cel din Elefteropole: “zis-a avva Theodor: lipsa pâinii topeşte trupul călugărului. Iar bătrânul zicea: privegherea mai mult topeşte trupul.” (Theodor cel din Elefteropole, 2)

Avva Cassian: “povestit-a iarăşi despre alt bătrân care şedea în pustie. Povestea că s-a rugat lui Dumnezeu să i se dăruiască lui ca niciodată să nu dormiteze când se porneşte vreo vorbă duhovnicească, iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire sau de vorbă deşartă, îndată să adoarmă, ca să nu guste auzurile lui acest fel de otravă. Şi acesta zicea că diavolul este silitorul vorbei deşarte şi luptătorul a toată învăţătura duhovnicească, aducând şi acest fel de pildă.

Că vorbind eu, zice, pentru folos către oarecare fraţi, de atâta somn adânc au fost cuprinşi, încât nici genele ochilor nu puteau să le mişte. Eu vrând, dar, să arăt lucrarea demonului, cuvânt de vorbă deşartă am adus la mijloc, de care făcând haz, numaidecât s-au trezit. Şi suspinând am zis: cât timp pentru lucruri cereşti vorbeam, ochii voştri, ai tuturor de somn erau cuprinşi, iar când cuvânt deşert a curs, toţi cu osârdie v-aţi deşteptat. Pentru aceasta, iubiţilor fraţi, mă rog cunoaşteţi lucrarea demonului celui viclean şi de sine luaţi aminte, păzindu-vă de dormitare, când faceţi ceva duhovnicesc, sau ascultaţi”. (Cassian, 6)

Avva Macarie: “zis-a avva Macarie: să nu dormi în chilia fratelui ce are nume rău” (Macarie 28)

Avva Pimen: “zis-a iarăşi: urâciune este pentru Dumnezeu toată odihna trupească”. (Pimen, 38) şi “zis-a iarăşi: voia, odihna şi obişnuinţa acestora surpă pe om” (Pimen, 83)

Avva Sisoe: “povestit-a unul din părinţi despre avva Sisoe Calamoteanul, că vrând odată să biruiască somnul, s-a spânzurat pe sine de prăpastia Pietrii. Şi venind îngerul l-a dezlegat. I-a poruncit să nu mai facă aşa, nici pe alţii să nu-i înveţe acest lucru.” (Sisoe, 33)

Avva Sarmata

Avva Sarmata: “se spunea despre avva Sarmata, că de multe ori lua 40 de zile, cu sfatul lui avva Pimen şi ca o nimica se împlineau zilele înaintea lui. Deci, a venit avva Pimen la dânsul şi i-a zis: spune-mi ce-ai văzut, făcând atâta osteneală? Iar el a zis către dânsul: nimic mai mult.

I-a zis lui avva Pimen: nu te las, de nu-mi vei spune! Şi i-a răspuns: una numai am aflat, că de voi zice somnului, du-te, se duce şi de-i voi zice, vino, vine.” (Sarmata, 2); şi “zis-a iarăşi: postul smereşte trupul şi privegherea luminează mintea, tăcerea liniştită aduce umilinţă şi lacrimi; iar lacrimile şi plângerile îl fac pe călugăr desăvârşit şi fără de păcate”. (IV, 17); şi “zis-a un bătrân: odinioară m-am sculat să-mi fac pravila şi când am început, am auzit trâmbiţe de război şi m-am mâhnit. Apoi am zis în mine: oare război să fie acesta? Şi a răspuns dracul: război este şi zarvă. Iar de-ţi este voia să nu fi luptat, nu purta război ci mănâncă, bea, dormi şi nu mă voi lupta cu tine.” (XXII, 21)

Somnul are calităţile terapeutice recunoscute.

El este folosit cu măsură. Uneori este chiar recomandat căci sunt patimi care alungă somnul. Sfântului Ioan Scărarul spune: “câinele e duşmanul iepurilor şi dracul slavei deşarte, al somnului”. Tot aici găsim definiţia somnului; aceasta este “în oarecare fel o stare a firii, un chip al morţii, o oprire a simţurilor. Somnul e unul, dar ca şi pofta, are multe pricini şi feluri. E din fire, din mâncări, de la draci; şi dintr-o postire prelungită şi dusă până la capăt, de care trupul, slăbind, voieşte să se întărească prin somn”. Dar nu uită să ne avertizeze: “somnul e un soţ nedrept. El răpeşte jumătate din viaţa celui leneş, dacă nu şi mai mult.”

Pr. Petru Suciu, Metode psihoterapeutice în Pateric

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here