Leagănul copilăriei – Darul soarelui

0
118

soareleSoarele – Imaginaţi-vă o lume fără foc, fără mâncare caldă şi fără lumină în nopţile lungi, reci şi întunecate. Aşa trăiau oamenii înainte ca Jumaia, zeul cerului, să le deaun dar.

Zeul Jumaia rotea planetele pe cer cu mâinile sale uriaşe. Ȋntr-o dimineaţă el îşi curăţa unghiile cu vârful ascuţit al săbiei. Din neatenţie, o bucăţică din soare i-a intrat sub unghie, s-a desprins şi a căzut, Lima, zeiţa aerului, a prins-o repede între palme.

„Ai grijă de ea”, a spus Jumaia. „Fiecare fărâmă de soare este preţioasă.”

Dar aşchia de soare era prea fierbinte şi lima a scăpat-o într-un râu. Ȋnainte ca apa să o stingă, un păstrăv a înghiţit bucăţica de soare. Foarte repede păstrăvul a fost înghiţit de un somon care, la rândul lui, a fost înghiţit de o ştiucă. Şi aşa, bucăţica de soare a ajuns în burta unui păstrăv, după asta în stomacul unui somon, înghiţit şi el de o ştiucă lacomă.

În aceeaşi după-amiază, un om pe nume Văinămoinen a prins ştiuca şi s-a apucat să o pregătească pentru cină. El a despicat peştele în două şi înăuntru a găsit un somon întreg. L-a despicat şi pe acesta şi ce a găsit? Un păstrăv mic. A despicat şi păstrăvul şi a găsit o bucată de soare.

Văinămoinen crezu că bucăţica sclipitoare era un vierme pe care-l înghiţise sărmanul păstrăv. S luat-o şi a pus-o pe o surcea. „Hai, viermişorule, vezi-ţi de drumul tău.” Dintr-odată, scânteia a devenit mai mare şi s-a prefăcut într-o flacără care s-a întins repede pe surcele şi pe ramurile copacilor. Pădurea a luat foc şi arăta de parcă soarele căzuse peste lume.

Soarele este un dar de la zei

Văinămoinen a început să strige şi să ceară ajutor. El a încercat să stingă focul, aruncând peste el apă din râu, iar flăcările s-au făcut mai mici. Oamenii s-au adunat şi l-au ajutat să aducă mai multă apă. Curând, în pădure rămăsese doar o singură flacără mică, închisă într-o oală de lut.

Acesta este un dar de la zei, a spus Văinămoinen. „Îl putem folosi pentru a ne uşura viaţa. Dar trebuie să fim atenţi cu el, pentru că ne poate distruge.”

Văinămoinen a dat fiecărei familii din sat câte o surcea cu foc, pe care să o ducă acasă. Şi aşa fu primit oamenii darul soarelui, care le-a adus lumină şi căldură pentru nopţile reci şi întunecoase!

Ocolul Pământului în 80 de zile, Saviour Pirotta

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here