Smerenia. Știm cum să o dobândim?

0
751
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

smereniaSmerenia. Știm cum să o dobândim?

Se vorbeşte mult despre smerenie, dar ce este ea? Cum o dobândim? De unde ştim dacă am dobândit-o sau nu? La ce ne foloseşte să fim smeriţi?

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei, 11:28-30)

Este limpede la ce ne foloseşte.

Omul smerit şi blând îşi găseşte odihna sufletului, scapă de chinul tuturor patimilor şi grijilor care îl împovărează şi îl obosesc. Prin smerenie şi cu blândeţe, se lasă la o parte povară grea a acestei lumi, luându-se spre purtare jugul şi povara Domnului, jug care este bun şi uşor de purtat.

Dar în practică ce să însemne toate acestea?

Care este acest jug şi această povară? Cum să le luăm asupra noastră? Domnul ne zice: “învăţaţi-vă de la Mine”. Să ne învăţăm de la El, Cel care a purtat mai înainte de noi toate crucile noastre, toate poverile noastre. Le-a purtat cu smerenie şi blândeţe, făcând mereu voia Tatălui Ceresc, vorbind mereu şi lucrând doar ceea ce vedea şi primea de la Tatăl. Acesta este jugul cel uşor de purtat şi care odihneşte sufletele, facerea voii Tatălui Ceresc.

Porunca cea dintâi este iubirea lui Dumnezeu din toată inima, şi cu toată puterea.

Şi cum arătăm mai bine iubirea noastră faţă de El, dacă nu lucrând ceea ce îi este plăcut Lui? Aşa cum a făcut toată viaţa Sa Domnul Hristos? Smerenia este să facem ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu, cu renunţarea la ceea ce ne place nouă dacă ştim că Lui nu-i place. Oare facem noi aşa? Ne întrebăm la fiecare pas: “Oare ceea ce fac eu acum este plăcut lui Dumnezeu?”. Şi dacă simţim că Lui nu-i place, avem oare tăria să renunţăm la voia noastră ca să îi facem Lui o mică bucurie?

Dumnezeu este oare cu adevărat viu şi prezent în viaţa noastră prin ceea ce facem noi din dragoste pentru El, sau îl dăm la o parte mereu şi mereu din viaţa noastră spunându-I că ştim noi mai bine ce să facem spre folosul nostru?

Aici intervine smerenia.

Voia noastră o facem de atâtea ori, dar de câte ori renunţăm la ea pentru a face o bucurie lui Dumnezeu, pentru a-I arăta că pe El îl iubim mai mult ca pe noi?… Cu gura o spunem, însă o arătăm şi prin fapte? Eh, prin fapte mai greu, pentru că este nevoie de smerenie şi blândeţe, greu de obţinut de cel care se iubeşte pe sine mai mult decât orice.

Şi aici mă aflu de multe ori şi eu, din păcate, prin fapte, că din gură zic eu altceva…Însă iată care este răsplata acestei încercări: “veţi găsi odihna sufletelor voastre”, şi oricine a încercat măcar o dată să îşi taie voia proprie din dragoste pentru Dumnezeu, ştie că aşa este, primeşte o mare mângâiere, pace şi odihnă…

Şi rămâne întrebarea.

Cum să ajungem la această smerenie dacă iată, suntem nişte încăpăţânaţi şi tot pe ale noastre le facem, suntem nişte fricoşi şi tot pe ale noastre le facem, suntem nişte nevrednici şi tot pe ale noastre le facem. Cum să ieşim din acest cerc vicios?

Răspunsul este mereu la Domnul.

“Cere şi vei primi”…rugăciunea…cerem smerenie şi o vom dobândi! Cum? Asta numai Domnul o ştie pentru fiecare în parte, El ştie să lucreze cu inima fiecăruia, îi rânduieşte în viaţa tot ceea ce este necesar pentru smerirea lui, trebuie doar să o ceară.

Să cerem necontenit smerenia, să cerem necontenit puterea să tăiem voia noastră proprie pentru a putea iubi, căci iubirea de Dumnezeu face că jugul sau să fie bun şi povara Sa să fie atât de uşoară…Iubirea dă aripi! Să îi cerem lui Dumnezeu să ne înveţe să Îl iubim, să ne dea iubire pentru El, că fără de El noi nu putem nimic…Iată smerenia…

Sursa: Lumina Ortodoxiei

V-ar putea interesa și aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here