Cum se poate practica smerenia în căsătorie?

0
356

smerenia in casatorie-Cum se poate practica smerenia în căsătorie?

– Foarte ușor. În primul rând, soțul și soția să fie cuviincioși unul fată de altul, să nu se jignească unii pe alții, să fie de acord în creșterea copiilor. Se întâmplă în familii ca tata să-și iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile și să-i facă astfel obraznici.

Mama caută să-i învețe să se roage, să postească, să nu spună vorbe de rușine. Or, copilul ascultă, e foarte inteligent și foarte atent, primește și privește în jurul lui, iar acest dezacord între mamă și tată este un dezastru pentru el. Așa încât smerenia înseamnă în primul rând bună-cuviință și respect reciproc între soț și soție; înseamnă lupta împotriva mândriei.

Acest lucru trebuie transmis în familie si, dacă se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influențați: ceea ce văd în casă, aceea fac în viața lor. Mai sunt însă și nepoți, strănepoți, cumnați și cumnate care au nevoie de această virtute dumnezeiască, de această smerenie, care înseamnă, între altele, și buna-cuviință față de celălalt. Să nu spui ceva prin care să-l umilești pe celălalt, să-l rușinezi, ci să încerci să-l ajuti cu adevărat. Dacă îi spui sincer niște lucruri, el simte, te aude și te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învățător, atunci te înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea și buna-cuviință sunt primele virtuți care întăresc și susțin virtutea smereniei într-o căsnicie.

– Unii Sfinți Părinți consideră că vârful virtuților ar fi dreapta socoteală. Aceasta și pentru că smerenia înțeleasă greșit se poate transforma într-o lipsă totală de atitudine. Ce ne puteți spune?

– Sfântul Siluan Athonitul ne îndeamnă să ne apropiem de această idee a Sfinților Părinți, care se găsește și în Filocalie: aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteală sau echilibrul în viața noastră înseamnă a merge pe o cale dumnezeiască, pe calea de mijloc. Acest echilibru al vieții să-l avem totdeauna în fața noastră. Pentru că se întâmplă să fie abateri la stânga sau la dreapta. Cineva care este evlavios și dorește să facă voia lui Dumnezeu și să plinească poruncile se angajează în post, în rugăciune, în milostenie, în asprimea vieții și este foarte bine. Dar să meargă pe o cale echilibrată. Pentru că sunt unii care postesc, postesc foarte aspru, chiar post negru; și el lucrează într-un mediu toxic și mănâncă, de pildă, fără ulei, acuma în Postul Mare.

Mașina aceasta omenească are însă nevoie de material pentru întretinerea ei. Dacă asuprim trupul prea tare, ne îmbolnăvim, cerem ajutorul doctorului și el ne dă regim de spital. Din cauza unei asemenea boli pe care o are un postitor exagerat, el trebuie să mănânce mâncăruri în afara postului, mâncăruri de carne și celelalte. Asta fiindcă, în loc să postească două zile pe săptămână, miercurea și vinerea post mai aspru și în celălalt timp al săptămânii să postească normal, cumpătat, el a exagerat. Și atunci în loc să țină așa întregul post, mănâncă de dulce în Vinerea Mare. Aceasta reprezintă nedreapta socoteală, înțelegerea strâmbă a acestei vieți duhovnicești.

Sau în ceea ce privește rugăciunea. Sunt persoane care se roagă foarte mult. Nu stiu câte acatiste de-a lungul unei zile, însă uneori uită și ce acatist au citit. Și spune „Tatăl nostru” și, la un moment dat, îl mai spune încă o dată. Uită că l-a spus. Așa de risipită este mintea lui. Aceasta nu mai este dreaptă socoteală.

Dreaptă socoteală este acest echilibru.

Această observare permanentă a sufletului nostru înseamnă a ne stăpâni; a avea în mână toată ființa noastră. Când rătăcim, căutăm îndată să ne întoarcem pe calea cea bună. Aceasta ar fi dreapta socoteală la care ne îndeamnă Sfinții Părinți. Aceștia spuneau după cum practicau și ei în viața lor particulară. Sfântul Antonie, care era un maestru duhovnicesc, spunea: Fraților, am cunoscut mari postitori care, neavând cunostință de pilde duhovnicești, au postit până când n-au mai putut să trăiască din cauza îmbolnăvirii. Am văzut rugători cu minte risipită, care n-au avut niciun folos din rugăciunile lor.

Am văzut oameni milostivi, care și-au risipit toată averea lor dându-o la săraci și mai pe urmă s-au mândrit și-au pierdut tot. Și tot el adaugă că cea mai mare virtute este dreapta socoteală, echilibrul în viața noastră, în fiecare zi din viața noastră. Să dăm tuturor ceea ce li se cuvine și, în primul rând, nouă, acestui om lăuntric, care are nevoie și el de hrană și hrana noastră, așa cum spune Mântuitorul, nu este numai pâinea, ci este cuvântul lui Dumnezeu. Adică un om are nevoie și de pâinea aceasta pentru viața lui fizică, dar are nevoie și de pâinea cea spre ființă, pe care o cerem în „Tatăl nostru” ca să putem continua o viață cumpătată, în vederea mântuirii.

– Naționalismul creștin poate fi acuzat de lipsă de smerenie?

– Dacă esti sincer, nu. Pentru că suntem datori să iubim pe aproapele nostru. Aproapele nostru, spune Mântuitorul, este oricine, chiar un dușman; dar aproapele nostru este, în primul rând, fratele meu, sora mea de sânge. Iubind pe acești apropiați ai mei, iubesc și neamul meu, poporul meu. Și atunci, dacă iubesc (în sensul profund creștin) poporul meu, mă numesc naționalist. Dacă este sinceră această afirmație, atunci smerenia nu ar trebui să ne lipsească.

La Voroneț – cred că ați fost fiecare pe acolo – un perete întreg de sus până jos înfățișează Judecata Viitoare. Și acolo, între altele, sub toate elementele acestei Judecăți, este și învierea neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu. Vin grupați: evreii, turcii, românii, vin toți la Judecată, pe neamuri. Atunci ne vom întreba: dacă un conațional de-al meu, fiind călugăr, meseriaș sau politician, a făcut niște fapte bune, eu de ce n-am putut să fac? Aceleași condiții au fost și pentru mine. Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea în vedere și această grupare pe neamuri. În cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecați. Neamul românesc are și sfinți foarte mulți, avem și oameni de bună-credință, foarte cuviincioși, avem însă și criminali. Fiecare își va primi răspuns și răsplată după cum și-a dus viața pământească.

„Smerenia și dragostea, însușiri ale trăirii ortodoxe” , Sofian Boghiu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here