Smerenia este un „ascensor ” al vieții duhovnicești

2
104

smerenia 4Sunt şi acestea nişte trepte: credinţa în Dumnezeu, slujirea lui Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea faţă de Dumnezeu şi fericirea care vine din iubirea faţă de Dumnezeu. Aceasta este calea fericirii. Când toate acestea se împlinesc în viaţa omului, sufletul lui devine locaş al lui Dumnezeu după cuvântul spus de Domnul Hristos care zice: „Cel ce Mă iubeşte păzeşte poruncile Mele şi îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21). Şi când Sfântul Apostol Iuda – nu Iscarioteanul ci celălalt Apostol Iuda – a zis către Domnul Hristos „Doamne, cum de nouă vrei să Te arăţi şi lumii nu?”, a zis Domnul Hristos: „Cel ce Mă iubeşte păzeşte cuvintele Mele şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi la el ne vom face locaş” (Ioan 14, 22-23). Ca să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi trebuie să fim vrednici de Preasfânta Treime, deşi într-un fel fiecare dintre cei botezaţi este un locaş al Preasfintei Treimi în înţelesul că la Botez se sălăşluieşte în fiecare dintre cei botezaţi Preasfânta Treime şi se întâmplă la fiecare Botez ceea ce s-a întâmplat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos: se deschid cerurile pentru cel botezat, este şi el numit „fiu iubit” al Tatălui, şi despre el se spune: acesta este fiul Meu cel iubit întru care am binevoit, şi glasul Tatălui se aude şi fiul este botezat şi Duhul Sfânt este de faţă, pentru că fără prezenţa Duhului Sfânt nu se poate realiza nici o Sfânta Taină.

Urcuş duhovnicesc avem noi şi din dumnezeieştile slujbe. Fiecare sfântă slujbă, fiecare participare la sfânta slujbă, adică fiecare slujire – pentru că noi de fapt în Biserica noastră drept-măritoare Îi slujim lui Dumnezeu luând parte la sfintele slujbe – este un urcuş duhovnicesc, este încă o treaptă în înaintarea noastră spre bucurie, spre primirea Duhului Sfânt, spre iubire, spre linişte sufletească, spre nepătimire.

Nu putem să vorbim despre urcuşul duhovnicesc fără să avem în vedere şi smerenia ca ascensor al vieţii duhovniceşti. Gândul acesta că smerenia este un fel de ascensor al vieţii duhovniceşti – în înţelesul că prin ea ajungem fără să mai mergem din treaptă în treaptă, suntem răpiţi cumva la cer prin smerenie – îl găsim în cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care zice: „Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa şi cel ce se înalţă pe sine va fi smerit” (Luca 18, 14). Pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă iar celor smeriţi le dă har şi pedeapsa celui mândru este căderea, căderea în păcate şi păcatele trebuie plătite şi atunci ajungem şi în nefericire şi în nenorocire şi în multe necazuri care vin de pe urma păcatelor care îşi au începutul în mândrie, mai ales în mândrie. Pentru că noi avem – cum zicea Părintele Arsenie, Dumnezeu să-l odihnească – „mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuţie”. Smerenia deci este ca un ascensor al vieţii duhovniceşti, de aceea în măsura în care ne adâncim în smerenie, în acea măsură ne şi înalţă Domnul Hristos.

Domnul Hristos în grădina Ghetsimani S-a smerit până la ultima posibilitate de smerire, ca să ne dea nouă pildă şi ca să ne ajute să ne înălţăm. Şi de pe acelaşi munte, la poalele căruia S-a smerit până la ultima posibilitate, S-a înălţat la cer şi în felul acesta se face o legătură cu smerenia care înalţă. Dacă ştim să ne smerim, dacă putem să ne smerim, primim puterea de a ne înălţa. Adică nu ne înălţăm noi, ci suntem luaţi la cer. Mai întâi numele noastre sunt scrise în ceruri, după cuvântul scris în Sfânta Evanghelie de la Luca unde se spune că ucenicii au venit cu bucurie mare şi au spus Domnului Hristos că şi duhurile se pleacă lor întru numele Mântuitorului, şi Mântuitorul a spus: „Nu vă bucuraţi că duhurile se pleacă vouă ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10, 20). Iar Sfântul Ioan cel ce a scris „Scara” spune că numele noastre sunt scrise în cerul smereniei şi în cerul nepătimirii, pentru că smerenia duce la nepătimire, dat fiind faptul că ea este dezrădăcinătoare a păcatelor, bineînţeles când este o realitate.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

    • Mulțumim frumos pentru comentariu și sugestie! Vom aborda tema în articolele viitoare. Sperăm ca, între timp, să găsiți și alte articole pe placul dv. în Jurnal Spiritual. O zi minunată!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here