Slujire în iubire

0
139

Slujire în iubireDespre slujire: „Iubiților, dacă Dumnezeu în acest fel ne-a iubit pe noi, datori suntem ca și noi să ne iubim unii pe alții.” (I Ioan 4, 11)

Un om de rând, de neam din Samaria, mergea călare pe asin, pe un drum plin de praf. Văzând un călător aflat în necaz l-a ridicat din locul unde zăcea, l-a ajutat, pe cât i-a fost cu putință, apoi și-a continuat drumul. Iată slujirea pe care legea lui Dumnezeu ne poruncește să o facem, iată pe ce insistă, cu deosebire, Hristos. Să perseverăm în iubire, oricât de grea, de lungă și de anevoioasă ar fi calea pe care ne-a fost dat s-o străbatem.

Domnul ne cere o slujire care să se exprime în dragoste către toți oamenii, pe care i-a răscumpărat prin jertfa Sa, toți fiind frați între ei.

Slujirea noastră față de Hristos trebuie să se arate, neîncetat, într-o blândețe neschimbătoare; slujire în uitare și jertfire de sine față de toți oamenii, în toate zilele, în familie, în societate. Să domnească pretutindeni blândețea, răbdarea, iubirea fraternă. Să fie rodul credinței noastre. Să ne fie pătrunse de acest duh rugăciunile; cele de obște și cele de sine. Este singura slujire pe care o așteaptă Domnul de la fiecare părinte, de la fiecare copil, de la stăpâni și de la slugi.

Aceasta înseamnă adevărata religie, duhul blândeții netulburate, iubirea exprimată în cuvinte mângâietoare, atitudinea calmă, egală cu sine, care, răspândindu-se, umple casa, ușurează viața, aduce lumină și bucurie în fiecare inimă, asemenea razelor soarelui care pătrund în fiecare colțișor al unui cămin oricât de modest.

Dacă refugiul nostru este în Dumnezeu, tot în El ne este și puterea.

El ne va da în mod sigur puterea de a duce la bun sfârșit tot ce ne-a cerut să facem. Numai în numele Lui reușim să supunem în noi acel duh al răutății, iritării, răcelii, care nu poate fi izgonit decât „prin post și rugăciune”.

Să ne punem nădejdea în „începătorul mântuirii” noastre (Evrei 2, 10). Domnul este „pururea viu ca să mijlocească pentru noi” cf. Evrei 7, 25). În El aflându-ne, vom ajunge să ne biruim veșnica nerăbdare, egoismul rece; vom birui pornirile de mânie împotriva oamenilor și împrejurărilor, eșecurile, defăimările de la semeni, propriile vicii și alunecări. Să nu uităm că peste toate domnește Dumnezeu. Să fim convinși că putem ajunge la El oricând. Prima poruncă este „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău”; „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12, 30, 31).

Ajută, caută să ușurezi suferința, ocupă-te de oricine îți cere ajutor, iată încă o poruncă în completarea celei dintâi.

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here