Slava cea veșnică

Slavă veșnică pentru Dumnezeu

0
159
slava

Slavă veșnică pentru Dumnezeu

Slavă veșnică -Căci o clipă ușoară de necaz trecător ne aduce nouă prisos de veșnică slavă. (II Corinteni 4, 17)

O suferință ușoară, vremelnică, poate aduce slavă veșnică: fiecare cuvânt din acest verset este plin de tâlc. Opoziția dintre cele văzute și cele nevăzute îl uimește tot ma mult pe Apostolul Pavel și, pe măsură ce gândul se ridică tot mai sus. Toate cele pământești pier treptat dinaintea lui, rămânând numai slava cerească, care acoperă toate celelalte și pe care el o numește iubire de Dumnezeu.

În concepțiile noastre despre slavă cu greu poate încăpea ideea de prisos

Acest cuvânt înseamnă pentru noi ceva în plus, o povară exagerată. Care ar putea fi legată mai degrabă de grijile, de necazurile și încercările ce ne împovărează. Prisos de slavă! Această imagine nu este, oare, de înțeles? Și totuși, este adevărată. Tot ce alcătuia greutatea necazului nostru se va preface, fără îndoială, pentru noi în iubire de Dumnezeu. Pentru aceasta ne trebuie doar o lumină nouă, ca să putem vedea ziua ceea ce n-am putut vedea în întunericul nopții.

Trimite lumina Ta și adevărul Tău; aceasta m-au povățuit și m-au adus la muntele cel sfânt al Tău (Psalmi 42, 3)

Aceeași idee o exprimă și cuvintele psalmului: Trimite lumina Ta și adevărul Tău; aceasta m-au povățuit și m-au adus la muntele cel sfânt al Tău (Psalmi 42, 3). David nu cere să fie schimbate împrejurările în care se află, ci o lumină nouă, pentru a lumina aceste împrejurări. Și tu, cel copleșit de apăsarea suferințelor, grăbește-te să ceri ca ușurare o nouă lumină, pentru ca povara ta să se poată preface cândva în mărire de Dumnezeu! Toate încercările și necazurile prin care trecem trebuie să ducă, în cele din urmă, la slava aceasta. După cele șase zile de osteneală, ce ne-au fost date ca să luptăm și să suferim. În cea de-a șaptea zi vom privi în urmă și vom vedea că întunericul trecutului este destrămat de o lumină nepământească. Că trecutul nostru este acoperit de slavă. Fiecare pas din acest trecut, oricât ar fi fost de greu și obositor, ne-a dus spre a șaptea zi. Ziua Domnului, ziua odihnei, și tot acest prisos al suferințelor noastre pământești se va preface atunci într-un prisos de veșnică slavă.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here