Sixtus, care s-a născut la 1521 ca Felice Pereţi, a fost porcar în adolescenţă și a primit educaţie în cadrul mănăstirii franciscane de la Montalto.
Apoi a intrat în Ordinul franciscanilor, devenind mai ulterior conducătorul diferitelor mănăstiri şi vicar principal al ordinului său, sub papa Pius al V-lea a ajuns episcop şi în 1570 cardinal.
Sub Grigore al XIII-lea cade în dizgraţie. Insă după moartea acestuia este ales papă (la 25 aprilie 1585) ca Sixtus al V-lea.
Cu o străşnicie necruţătoare elimină practicile de jefuire a Statului papal şi se îngrijeşte de o mai bună siguranţă. Finanţele le chiverniseşte cu economie prin vânzarea de numeroase servicii şi a diferitelor piese de artă îndoielnice. A reusit ca până la moartea sa să adune o comoară bănească impresionantă.
De asemenea a îngrijit pentru crearea unei bune reţele pentru apă, care aducea apa din munţii de lângă oraş: Apa Felice purtându-i astfel numele. El a reînnoit Curia.
În ceea ce priveşte politica externă, Sixtus s-a arătat extrem de mobil. Pentru Elisabeta a Angliei nutrea o admiraţie personală deosebită. Insă a contribuit la trimiterea Armadei spaniole către Anglia, care a dus la înfângerea totală a celei dintâi.
În cadrul tulburărilor din Franţa, el a ţinut partea Spaniei, atunci când Henric de Navarra a urcat pe tron ca Henric al IV-lea, după uciderea lui Henric al III lea. Ruptura faţă de Filip al II lea al Spaniei era foarte aproape atunci când, în 1590, Sixtus a murit.
Imaginii oraşului Roma i-a dat o nouă amprentă prin construcţiile sale baroce; finalizarea Catedralei Sf. Petru, care astăzi reprezintă Biblioteca Vaticanului, Palatul Lateran în forma sa actuală i se datorează lui, precum şi Obeliscul lui Nero din Piaţa Sf. Petru, pe al cărui vârf se află o cruce, un semn vizibil din depărtare al triumfului asupra Antichităţii păgâne.
„1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
Jurnal Spiritual
