Şiretenia celui viclean

0
178

siretAmintiţi-vă predica de pe munte a Mântuitorului, în care El învăţa cum trebuie să fie cei care ÎI urmează. După ce explică dispoziţiile creştineşti ale sufletului, El arată acele lucrări şi osteneli creştineşti care sunt văzute de către toţi: rugăciunea, milostenia şi postul. Orice creştin ce are râvnă să-şi îndrepteze viaţa umblă negreşit întru ele, şi cu cât are cineva mai multă experienţă şi obişnuinţă cu ele, cu atât este mai aproape de desăvârşirea creştină, cu atât este mai aproape de cer şi cerul este mai aproape de el. Şi prin ce au fost mai puternici creştinii în toate timpurile, prin ce au fost de temut lumii şi stăpânitorului ei? Prin rugăciune, prin milostenie şi prin post.

În veacul nostru, duhul lumii se străduie să precumpănească asupra du¬hului lui Hristos, dar ia uitaţi-vă: prin ce vrea el să atingă scopul acesta? Prigoane nu porneşte – dar ce face? Vrea să ne lipsească de arme: de rugăciune, de post şi de milostenie. Şi iată că şi în presă, şi discursuri, şi în glumă, şi în serios, peste tot întâlniţi la iubitorii acestei lumii atacuri ba asupra rânduielilor bisericeşti şi asupra împărţirii de milostenie, ba asupra postului, asupra oricărei asceze şi asprimi a omului faţă de sine însuşi. Ştie, şmecherul, ca dacă va reuşi să ne lipsească de aceste arme ale vieţii creştineşti, biruinţa va fi de partea lui iară cine ştie ce luptă crâncenă, pentru că fără ele, la fel ca ostaşul neînarmat şi gol, cădem şi vom cădea negreşit în robie. Da, de altfel, lepădarea de ele este deja robie şi moarte.

”Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor”, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here