”Sinceritatea ţine, în general, de mântuire”

0
114

Teofil-Paraian– Cum respectă porunca „să iubeşti pe toţi semenii la fel” tânărul care ține la o fată mai mult decât la alta?

– Nu trebuie să vă faceţi probleme în privinţa aceasta. În Sfânta Evanghelie de la Ioan este repetat de mai multe ori faptul că era un ucenic pe care Domnul îl iubea mai mult decât pe ceilalţi ucenici. Important este să nu urăşti pe nimeni, să iubeşti pe toţi cât poţi să-i iubeşti. Dacă poţi să iubeşti pe altul mai tare, nu-i niciun păcat.

– Ce trebuie să facă un tânăr care nu ştie ce cale să urmeze: să se căsătorească sau să se ducă la o mănăstire?

– Fiecare trebuie să-şi cunoască direcţia pe care urmează să meargă. Nu poate cineva să-i spună: fă asta sau fă cealaltă! Faci ceea ce crezi că se potriveşte mai bine cu înzestrarea ta. Dacă te faci călugăr, să nu-ţi pară rău că nu te-ai căsătorit; dacă te căsătoreşti, să nu-ţi pară rău că nu te-ai făcut călugăr. În orice caz, să nu-ţi ameninţi soţia că într-o zi tot te duci la mănăstire.

– Dacă înnoirea noastră răceşte inima aproapelui şi-l umple de deznădejde, trebuie să ne simţim vinovaţi de eventualele urmări neplăcute (este vorba de plecarea în mănăstire)?

– Nu, pentru că până la urmă omul îşi face un rost al lui, aşa, după cum spune Sfânta Scriptură: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa”, îi laşi şi când te faci călugăr.

– Cum ar trebui să privim iertarea, iubirea, dorul şi sinceritatea dintre doi tineri?

– Trebuie să le luăm pe rând. Referitor la iertare, chestiunea nu se pune numai la tinereţe, ci trebuie să se se discute în general. Iertarea este o datorie. Iertarea pe care o dăm noi oamenilor condiţionează iertarea pe care ne-o dă Dumnezeu nouă. Trebuie să ne facem probleme când nu iertăm uşor sau când nu iertăm deloc.

Iubirea, una dintre cele mai importante virtuţi, nu poate fi dictată. Fiecare om are o apropiere, are o vibraţie comună cu cineva şi, atunci, se orientează. Nu există o metodă de a iubi pe cineva. Iubirea cea adevărată porneşte din nepătimire. Fiecare dintre noi are capacitate iubitoare, însă capacitatea aceasta iubitoare este îngrădită de anumite stări sufleteşti şi de pe urma unor devieri de la bine. Trebuie lichidate toate relele, ca să poată să triumfe binele.

Dorul, căci şi el a fost enumerat, este ceva care nu se dirijează, este ceva care se declanşează de la sine. Ţii la cineva pentru că e departe şi îţi lipseşte – îţi e dor de el. Te bucuri când te întâlneşti cu el, ţi-ai dorit să-l ai aproape.

Sinceritatea, pe de altă parte, e o chestiune care ţine, în general, de mântuire, de viata îmbunătăţită şi numai în măsura sincerităţii poţi nădăjdui la o viaţă superioară.

Învierea lui Hristos, înnoirea  vieții noastre, Părintele Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here