Simţământul credinţei

Simţământul credinţei

0
111
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

credi

Domnul, Care ţine toate în dreapta Sa, ţine şi orice suflet

Simtamantul credintei- Prin ce răspunde sufletul la asta? Prin mărturisirea de netăgăduit a faptului că există Dumnezeu, de la Care, la fel ca toate celelalte câte sunt, depinde şi ca fiinţare, şi ca lucrare, şi ca soartă ultimă. Această mărturisire zace în inimă ca simţământ. Ea nu tine de raţiune; dimpotrivă, când raţiunea, primind această mărturisire de la inimă, începe să sape singură până la temeliile ultime ale ei, o pierde şi deseori o înăbuşă pentru o vreme şi în inimă.

Nu trebuie cautata dovada palpabila in credinta

Aici se petrece ceea ce s-a întâmplat cu psihologii, care sunt împătimiţi de palpabil. S-au apucat să caute sufletul, ca să-l pipăie – şi au pierdut sufletul. Aşa şi cu credinţa. Nu trebuie căutată „dovada palpabilă”, ci trebuie dezvoltat simţământul ei. Aici şi raţiunea poate da o mână de ajutor, poate favoriza dezvoltarea simţământului religios prin meditaţie. În acest scop, din vechime i s-au arătat cunoscutele dovezi, patru la număr, ale existenţei lui Dumnezeu. Ele arată urma lui Dumnezeu – şi nu numai urma, ci şi un fel de schiţare a chipului dumnezeiesc. Când raţiunea îşi lămureşte toate aceste indicii aşa cum trebuie, e ca şi cum ar pune o oglindă ln faţa instinctului duhovnicesc ascuns în inimă. Privindu-se în această oglindă, el se uneşte eu chipul de acolo şi devine mărturisire bine definită, altfel spus credinţă raţională.

 

Aşa stau lucrurile potrivit rânduielii fireşti

Totuşi, rămân multe pete albe. Pe acestea le umple Dumnezeiasca Revelaţie, şi pe deasupra mai adaugă ceva: nu un adaos pentru frumuseţe, ci lucruri esenţiale, fără de care toate cele arătate mai înainte n-au nici un rost. Aici intră taina Preasfintei Treimi, întruparea lui Dumnezeu Cuvântul şi toată iconomia mântuirii noastre. Acestea sunt precum capul în trup, ca ochii în portret. Iată în ce fel este toată zidirea credinţei: temelia este simţirea Dumnezeirii, în continuare merge cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu, apoi Dumnezeiasca Revelaţie, care pe de o parte completează cunoaşterea naturală, iar pe de alta, cea esenţială, adaugă ceva nou, în urma căruia totul îşi capătă chipul autentic. Cei care se mărginesc la a crede în existenţa lui Dumnezeu, în pronia Lui, în viaţa viitoare şi în plata pentru viaţa de pe pământ seamănă cu o clădire iară cupolă, cu un trup iară cap. Iar ateii? Aceştia au ieşit deja din rânduiala firească: ei intră în aceeaşi categorie cu nebunii şi retardaţii.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 1, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi: 

Cele trei feluri de sete

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here