Credinţa care realizează făptura cea nouă (I)

0
196

Simone, fiul lui IonaSimone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine mai mult decât aceştia? (Ioan 21,15)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi, cred că una dintre cele mai înduioşătoare împrejurări pe care le găsim istorisite în Sfânta Evanghelie este întâlnirea Domnului nostru Iisus Hristos cu şapte dintre ucenicii Săi, la Marea Tiberiadei, după ce Domnul Hristos a înviat din morţi. Şi mai ales convorbirea cu Sfântul Apostol Petru. În capitolul al 21-lea din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citim că odată, după învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul Hristos S-a întâlnit cu şapte dintre ucenicii Săi, între care era şi Sfântul Apostol Petru. Mai sunt numiţi Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan; fiii lui Zevedei, Toma Geamănul; Natanael cel din Cana Galileii şi încă doi. Cu prilejul acesta a avut loc o minune, o pescuire minunată.

Ştiţi că în Sfânta Evanghelie sunt prezentate două minuni care pot avea ca titlu „Pescuire minunată”. Una în Sfânta Evanghelie de la Luca, în capitolul al 5-lea, la început, şi una la Sfânta Evanghelie de la Ioan, în capitolul al 21-lea, la sfârşitul Sfintei Evanghelii de la Ioan. Nu ne vom ocupa acum de aceste două minuni, ca să facem o paralelă între una şi alta, să scoatem nişte concluzii.

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine?”

Doar amintesc faptul că la Marea Tiberiadei, după învierea Domnului nostru Iisus Hristos, a avut loc o minune. Minunea poate fi numită „Pescuire minunată”. Cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, cei care erau acolo au prins mulţime mare de peşti, dintre care o sută cincizeci şi trei de peşti mari. După ce s-a întâmplat această minune, după ce ucenicii au fost încredinţaţi că s-au întâlnit cu Domnul nostru Iisus Hristos, au stat la masă şi au mâncat pâine şi peşte fript.

Că Domnul Hristos a mâncat pâine şi peşte mai ştim şi din istorisirea Sfântului Evanghelist Luca. In capitolul al 24-lea din Evanghelia Sa, spune că Domnul Hristos S-a arătat ucenicilor Săi. Prima dată cand s-a aratat în ziua învierii Sale, i-a întrebat dacă au ceva de mâncare, şi ei I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. Aşa a fost şi la Marea Tiberiadei, au mâncat ucenicii împreună cu Domnul Hristos. După aceea, a urmat o convorbire între Domnul Hristos şi Sfântul Apostol Petru. Şi anume, Domnul Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine mai mult decât aceştia?”. Sfântul Apostol Petru a răspuns: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”. Şi Domnul Hristos a zis: „Paşte mieluşeii Mei!”.

L-a întrebat şi a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine?”.

Şi Sfântul Apostol Petru a răspuns: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”.

Şi l-a întrebat şi a treia oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine?”. Şi e scris în Sfânta Evanghelie că s-a mâhnit Petru şi a zis: „Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc”. Şi Domnul Hristos i-a spus: „Paşte oile Mele!”. E duioasă împrejurarea aceasta… Sfântul Apostol Petru a răspuns la fiecare dintre cele trei întrebări, întrebarea fiind aceeaşi. In cele din urmă, când a fost să răspundă a treia oară, nu a mai spus: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”, ci cu mâhnire a zis: „Doamne, Tu ştii toate, Tu ştii că Te iubesc!”.

Iubiţi credincioşi, aş vrea să observăm împreună acum faptul că Domnul Hristos i-a pus sfântului Apostol Petru întrebarea: „Mă iubeşti tu pe Mine?” nu înainte de masă, ci după ce au mâncat. Cineva care e sensibil îşi dă seama că Domnul Hristos a avut o delicateţe pe care trebuie să o învăţăm şi noi. Nu l-a mâhnit pe Sfântul Apostol Petru înainte. De fapt Sfântul Apostol Petru s-a mâhnit el însuşi, nu l-a mâhnit Domnul Hristos. Stiind Domnul Hristos că se va mâhni, nu i-a pus întrebarea aceasta înainte de masă, ca nu cumva să-l aducă în situaţia să nu-i mai trebuiască de mâncare. Dar după ce au mâncat, a pus întrebarea aceasta, la care Sfântul Apostol Petru a răspuns la vremea aceea, aşa cum ne spune Sfântul Evanghelist.

Pentru noi cei de astăzi şi pentru oamenii din generaţiile câte au fost în Biserica creştină de la început şi până acum este important să ne gândim că întrebarea aceasta ne-o pune Domnul Hristos şi nouă.

Sunt două întrebări pe care Domnul Hristos le pune tuturor oamenilor.

Intrebarea despre credinţa în El şi întrebarea despre iubirea faţă de El. „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” (Ioan 9, 35) – l-a întrebat pe un om căruia îi dăduse vederea; „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine?” (Ioan 21, 15. Este întrebarea pe care a pus-o Domnul Hristos ucenicului Său, Apostolul Petru, celui care a zis: „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu” (Matei 16, 16) şi: „La cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68).

I-a pus întrebarea aceluia care a zis: „Chiar dacă toţi se vor lepăda de Tine, eu n-o să mă lepăd, cu Tine merg şi la temniţă, şi la moarte” (Matei 26, 33). El nu şi-a împlinit cuvântul, S-a lepădat de Domnul Hristos formal. Şi ceilalţi ucenici s-au lepădat, dar nu formal, adică s-au depărtat, L-au părăsit şi atâta tot. Sfântul Apostol Petru a zis: „Nu-L cunosc! Nu-L ştiu pe omul acesta! Nu-L cunosc!”.

Şi Domnul Hristos a primit pocăinţa Sfântului Apostol Petru. E scris în Sfânta Evanghelie că după ce s-a lepădat de trei ori, Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar. (Matei 26, 75) Domnul Hristos a primit pocăinţa lui…Ca semn că a primit pocăinţa lui a fost faptul că în ziua învierii Sale, înainte de a Se arăta celorlalţi ucenici în foişorul din Ierusalim, i S-a arătat lui Petru. Şi, când cei doi care au mers spre Emaus împreună cu Domnul Hristos s-au întors în Ierusalim ca să le spună celor care erau adunaţi acolo: „Am văzut pe Domnul!”, ei au zis: „Cu adevărat a înviat Domnul şi i S-a arătat lui Petru” (Luca 24, 34).

Iubirea de Dumnezeu ca o “intrecere”

Deci Domnul Hristos nu a întârziat cu faptul de a-l milui pe Sfântul Apostol Petru. L-a iertat pe Sfântul Apostol Petru si i-a primit pocăinţa. Şi apoi, când a venit vremea să fie împreună cu ceilalţi ucenici, la Marea Tiberiadei, Domnul Hristos l-a întrebat pe Sfântul Apostol Petru de trei ori: „Mă iubeşti tu pe Mine?”. Prima dată, întrebarea a fost formulată aşa: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu pe Mine mai mult decât aceştia?”. E important să ne gândim la felul cum a fost pusă întrebarea. De aici se înţelege că există posibilitatea să ne luăm la întrecere în ceea ce priveşte iubirea. Noi putem sa căutăm să ne depăşim pe noi înşine şi unii pe alţii în ceea ce priveşte iubirea faţă de Domnul Hristos.

Vă spuneam zilele trecute că noi vedem multe lucruri exterioare. Ne referim la multe lucruri exterioare când e vorba de înaintarea în viaţa duhovnicească, dar nu ne gândim atât cât ar trebui la raportarea noastră la Domnul Hristos însuşi. Ce înseamnă Hristos pentru mine? Il iubesc, cred în El, îl am în consideraţie, vreau să mă apropii de El, îl caut, L-am găsit? Pot zice împreună cu ucenicii Domnului Hristos: „Am văzut pe Domnul?”. E ceva la care ar trebui să ne gândim mai mult. Altfel, se întâmplă să împlinim anumite lucruri şi să rămânem la ele, dar cu Domnul Hristos de fapt să nu ne întâlnim.

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here