Silvoterapia, remediul este chiar fiinţa vie a arborelui

0
190

SilvoterapiaPrin aplicaţiile şi procedurile sale, silvoterapia se deosebeşte de celelalte metode de tratament naturiste, deşi conţinutul procesului de vindecare este în mare măsură acelaşi.

De fapt, silvoterapia preia străvechea tradiţie populară de vindecare cu ajutorul arborilor, în care se obişnuia să se meargă la cutare sau cutare copac, pentru a lecui cutare sau cutare suferinţă fizică.

Iată mai jos câţiva dintre arborii şi arbuştii cel mai frecvent recomandaţi odinioară şi azi:

Arţarul – Contra oricăror erupţii pe piele (se ating crengile).

Mărul – Are acţiune antitumorală (se foloseşte în tratamentul cancerului).

Mesteacănul – Echilibrează şi combate stresul celor ce depun o muncă intelectuală intensă, stimulează activitatea cerebrală. De asemenea, poate fi de ajutor în gută şi afecţiuni reumatismale.

Stejarul – Reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea. Are acţiune tonifiantă, se recomandă pentru perioada de convalescenţă după spitalizare.

Taninul – Folositor în gută şi astenie.

Plopul – Contra stărilor tensionate.

Frasinul – Stimulează şi tonifică întregul organism.

Molidul, pinul – În gută şi boli de plămâni. Combat transpiraţia. Ajută în momentele de suprasolicitare, întăresc nervii şi relaxează.

Alunul – Stimulează funcţiile pielii, fortifică nervii şi inima.

Socul – Activează eliminarea reziduurilor prin scaun şi urină. Întăreşte sistemul imunitar şi previne răcelile.

Teiul – Întăreşte inima. Calmează şi relaxează.

Silvoterapia este o modalitate de vindecare ce s-a pierdut, fiindcă necesită receptivitate şi timp.

La prima vedere, s-ar putea crede că silvoterapia se înţelege doar formele obişnuite de prelucrare şi utilizare ale plantelor medicinale, aşa cum le cunoaştem din practica generală a fitoterapiei, prin urmare, prepararea de infuzii, tincturi, unguente şi altele asemenea. Desigur, aceste posibilităţi există.

Rădăcinile, scoarţa, mugurii, frunzele, florile şi fructele arborilor sunt transformate frecvent în remedii de sănătate. Ideea de însănătoşire cu ajutorul arborilor e la fel de veche precum omenirea însăşi. Din păcate, ea a fost uitată aproape cu totul, foarte puţini oameni mai cunosc astăzi această metodă. Este o modalitate de vindecare ce s-a pierdut, fiindcă necesită receptivitate şi timp.

Odată cu dispariţia treptată a celor două premise, această terapie a încetat să-şi mai afle locul în societatea noastră tehnicizată, grăbită şi lipsită de sentimente. Silvoterapia oferă posibilităţi nelimitate de a regăsi legătura profundă cu natura şi prin natură cu noi înşine, dar şi cu semenii noştri, de a învăţa din nou să simţim şi să comunicăm. Fireşte, este doar una dintre numeroasele modalităţi de a revigora relaţiilor cu cei din jur, însă una dintre cele mai frumoase pe care le cunoaştem. Silvoterapia – remediul este chiar fiinţa vie a arborelui. Ne însănătoşim şi ne vitalizăm, apelând la forţa ce face copacul să crească până la splendoarea deplinei sale maturităţi, după tiparul caracterului său specific, al unicităţii lui.

 Natura, pământul şi tot ce ele adăpostesc în sânul lor ni se deschid deodată.

Privite din afară, toate plantele ce alcătuiesc o anumită familie, fie arbori, fie arbuşti, fie ierburi, seamănă leit unele cu altele, încât suntem incapabili să le deosebim. Abia când le cercetăm îndeaproape, fiecare din ele îşi dezvăluie făptura individuală. Prin însuşirile sale specifice şi prin farmecul său, un mesteacăn tânăr ni se arată altfel decât unul matur sau bătrân. Tot atât de deosebiţi sunt un mesteacăn sănătos şi unul bolnav.

Fiecare copac, la fel ca fiecare floare sau arbust, are povestea sa. O poveste care poate fi descifrată şi înţeleasă atunci când ştim să ne apropiem de ele cu respect şi cu drag. Natura, pământul şi tot ce ele adăpostesc în sânul lor ni se deschid deodată. La început, ni se arată aspectul şi împrejurările exterioare. Încetul cu încetul însă, ne deprindem să înţelegem modul lor de a comunica, limbajul vizual. Astfel vom descoperi că, de fapt, acest limbaj al imaginilor nu ne este câtuşi de puţin străin.

Dimpotrivă, îl vom recunoaşte ca pe propriul nostru limbaj ancestral. Vom percepe, în sfârşit, comunicarea continuă dintre toate fiinţele existente în lume. Atunci vom intra în dialog cu natura, cu noi înşine şi cu însăşi ideea creaţiei. Acest dialog devine o putere vindecătoare. Nu mai e nevoie să culegem frunze, să dezgropăm rădăcini, să rupem flori şi să jupuim scoarţa copacilor. Izvorul forţei vindecătoare îl găsim chiar în noi, prin dialogul cu arborele. Devenim propriul nostru remediu. Suntem un remediu pentru noi şi pentru arbore, la fel cum arborele este un remediu pentru sine şi pentru noi. E un dar care ni se oferă şi care aşteaptă ca noi să învăţăm a-l primi.

”Remedii naturiste”, Prelucrare Valeriu  Ciuculin

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here